luni, 5 aprilie 2010

My light...

8 comentarii:

Dili spunea...

Poemul celui ce iubeste:

Lumina noptii palpaia
in vis departe plutind dusa
de farmecul lunii rapusa
pe dupa-un nor de peruzea;

din faldul trenei cele grele
a muzei ce lin disparea
ramase doar un praf de stele
ce-ntr-o lampita mai sclipea.

de-atunci, de cate ori privea
amprenta lampii prafuite,
el din adanc, cu greu, ofta
de-amoruri cu-aur poleite;

iar chinul inima-i zbatea
in uragane-nvartosate
si-apoi, oftand, el adormea,
langa lampita-n miez de noapte...

Pozaru' spunea...

Se cunoaste ca esti sor'mea! Frumos si la obiect! ;)

Anonim spunea...

S-a stins lumina? :D

Pozaru' spunea...

Nu, April, dimpotriva! S-a aprins mai puternic ca niciodata! ;))

Paul spunea...

Greu de descifrat ce poate ascunde...durere, regrete...

Pozaru' spunea...

Nici nu stii cata dreptate ai, Paul!

Anonim spunea...

cam lunga vacanta....:)

Pozaru' spunea...

Da, April, dar revin in forta! :))