joi, 8 decembrie 2011

Cetatea țărănească de la Câlnic


Reședința inițială cuprindea prima incintă, un edificiu patrulater de sub capela actuală (probabil un donjon inițial din care s-au ridicat numai fundațiile, fiind repede abandonat). Adrian Andrei Rusu presupune că acesta ar fi fost însă numai un altar rectangular al capelei. Donjonul actual a fost ridicat în jurul anului 1272 și are o formă dreptunghiulară. A fost numit și Turnul Siegfried, iar grosimea zidurilor lui ajunge la un metru. La început avea numai 14 m înălțime, dar a fost ridicat ulterior la 20 m. La parter se afla o pivniță boltită în semicilindru. Aceeași boltă semicilindrică o întâlnim și la primul etaj, iar celelalte niveluri nu mai au boltă, ci tavan. Tot la primul etaj, pe peretele de vest, exista și un șemineu, iar în săpătură au fost descoperite și fragmente de cahle. 
   Odată cu lucrările de restaurare conduse între 1962-1964 a fost descoperit ancadramentul bipartit al unei ferestre, cu câte trei lobi în fiecare dintre cele două părți, care indică o fază gotică timpurie, poate din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Incinta inițială includea spre nord-vest un turn de poartă rectangular, prevăzut cu hersă (ale cărei urme sunt încă vizibile) și completat probabil de un pod mobil. Contemporane cu prima incintă erau probabil și un șanț adânc de 3 m și lat de 10 m, și un turn patrulater de pe latura de sud. Într-o altă etapă, care aparține tot reședinței nobiliare, a fost ridicată capela, datată cu monede din vremea regilor Bela al IV-lea și Ștefan al V-lea. Lucrările de restaurare și decapare au scos la iveală existența într-o primă etapă a trei ferestre dreptunghiulare ușor arcuite în partea superioară pe peretele de vest și una pe peretele sudic. Cele două ferestre gotice, vizibile și astăzi, au fost construite ulterior și datează de la mijlocul secolului al XIV-lea. Pe arcul triumfal se păstrează urmele a două picturi murale succesive, cea mai recentă reprezentând un bust al lui Christos.

   În secolul al XIV-lea au început o serie de procese de partaj ale posesiunilor greavilor, odată cu decăderea rolului lor politic. În 1388 moare greavul Ioan, ultimul moștenitor pe linie bărbătească, și cetatea intră în posesiunea familiei greavilor de Vingard, moștenitorii pe parte feminină. În 1430 cetatea este vândută de către Johann Geréb de Vingrad comunității săsești, care o cumpără. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea fortificația a fost adaptată noilor cerințe, o dată cu răspândirea armelor de foc: este ridicată a doua incintă, în escarpa vechiului șanț, iar donjonul este înălțat cu încă un etaj. Tot atunci se ridică barbacana și turnul-bastion în formă de potcoavă, și se înalță prima curtina primară. În același timp, o dată cu demontarea parțială a drumului de strajă, au fost adosate cămări de provizii pe zidul primei incinte. În jurul donjonului exista o incintă ovală cu un turn spre sud și cu un turn poartă la nord, iar în jurul curtinei a fost săpat un șanț de apă. Probabil că mâna de lucru era locală, de vreme ce în anul 1291, pe când se făceau lucrări de restaurare la catedrala din Alba Iulia, trei dulgheri sași din împrejurimi au construit căpriorii noului acoperiș. Fortificația de la Câlnic este astăzi pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.


   Intre anii 1961-1964 au fost conduse lucrări de restaurare de către Direcția Monumentelor Istorice, sub coordonarea arhit. Ștefan Balș, în paralel cu săpăturile arheologice desfășurate de Radu Heitel. Din 2003 au fost conduse lucrări de amenajare pentru spațiile expoziționale și pentru cazare, cetatea fiind transformată într-un centru cultural știintific internațional. Singura săpătură arheologică este cea a lui Radu Heitel (1963-1964) și rezultatele cercetărilor sunt majoritatea inedite. În 1996, în timpul lucrărilor edilitare, au mai fost descoperite unele materiale, dar fără context clar. Între aceastea se numără încă un fragment de cahlă și materiale folosite la turnarea unui clopot din sec. XVII-XVIII, descoperite în gangul barbacanei.

The castle, first mentioned in 1269, is very well preserved. Built as a noble's residence, it was bought in 1430 by local peasants and fortified. It consists of a large court surrounded by walls and some buildings adjacent to the walls. In the middle of the court there is a large Donjon as well as a chapel. The castle differs from most other constructions of this type in that it is not situated on a hilltop but rather in a depression, much lower than the surrounding hills. This position, clearly inconvenient in case of a siege , can be explained by the castle's first function as a residence, not meant as a defensive construction.

Photo: Pozaru'
Text: Wikipedia

joi, 1 decembrie 2011

1 DECEMBRIE - ZIUA NATIONALA A ROMANIEI



Este Ziua Nationala a Romaniei. O zi care dupa umila mea parere ar trebui sa fie si pentru a te intreba ce ai realizat tu, ca roman. Chiar asa...ce ai realizat tu ca roman? Eu cred ca ar trebui sa ne aducem aminte ceea ce a spus acum mai bine de o jumatate de secol John F. Kennedy: Nu întrebaţi ce poate să facă ţara pentru voi, întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru ţară. 

 Poate pare desuet...poate sunt visator dar nu sunt singurul care gandesc asa. In incheiere doresc sa va arat ce si cum simte un roman adevarat care munceste departe de casa, Diana - o buna prietena a mea:
 "De ziua voastra romani dragi ce va trageti din geti si daci, va urez sa va scuturati de praful uitarii si al ignorantei in care v-ati impotmolit, sa va ridicati cu forte noi extrase din seva nemuririi neamului nostru! Este de ajuns! Pragul de jos poate ca a fost atins, urmeaza avintul! INALTATI-VA! UNITI-VA! IUBITI-VA SEMENII! Cei ce au un tel comun, isi unesc fortele si se reinventeaza, au un spirit calauzitor ce ii ghideaza oriunde si oricand. Amintiti-va de pasarea Phoenix. Amintiti-va... Memoria Universala atat de trecuta si totusi atat de prezenta in fiecare celula cosmica a fiintei noastre. Amintiti-va ca sunteti romani! Mandriti-va ca sunteti romani! Oriunde v-ati afla nu uitati niciodata asta! E ZIUA TA, LA MULTI ANI POPOR ROMAN!"


 Photo: Pozaru'

marți, 29 noiembrie 2011

Palatul Mogosoaia - Mogosoaia Palace



Palatul Mogoșoaia este o clădire istorică din localitatea Mogoșoaia, județul Ilvov România, aflată la circa 15 km de centrul orașului București Complexul conține clădirea propriu-zisă, curtea acestuia cu turnul de veghe, cuhnia (bucătăria), casa de oaspeți, ghețăria și cavoul familiei Bibescu, precum și biserica „Sfântul Gheorghe” aflată lângă zidurile curții. Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoș care deținea pământul pe care a fost construit.
Palatul Mogoșoaia a fost în posesia familiei Brâncoveanu timp de aproximativ 120 de ani, trecând apoi în proprietatea familiei Bibescu.
Palatul a fost construit până în 1702 de către Constantin Brâncoveanu în stil arhitectural românesc renascentist sau stil brâncovenesc, o combinație de elemente venețiene cu elemente otomane, stil utilizat anterior și la un alt palat al domnitorului, construit de acesta la Potlogi. Lucrarea a fost terminată în ziua de 20 septembrie 1702, conform pisaniei de pe latura de răsărit a palatului. Data începerii construcției nu este cunoscută, dar se știe că Brâncoveanu a început să cumpere pământ în zonă din 1681.
După 1714, când Constantin Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol împreună cu întreaga sa familie, toată averea familiei a fost confiscată de otomani iar palatul a fost transformat în han. Răscumpărat de domnitorul Stefan Cantacuzino, el a revenit apoi marelui ban Constantin Brâncoveanu, nepotul domnitorului, și a rămas în posesia familiei până la începutul secolului al XIX-lea.
Palatul a fost devastat de otomani în timpul razboiului ruso-turc, deoarece marele ban Nicolae Brâncoveanu ținuse partea rușilor în conflict. O nouă distrugere a palatului a avut loc cu ocazia revolutiei din 1821 când ultimul urmaș al Brâncovenilor, Grigore Brâncoveanu, a fugit la Brasov și clădirea a fost ocupată de panduri. După moartea lui Grigore în 1832, palatul a rămas moștenire fiicei sale adoptive, Zoe Mavrocordat și, prin căsătoria acesteia cu domnitorul Gheorghe Bibescu, a trecut în familia acestuia și a fost renovat între 1860–1880 de Nicolae Bibescu, care a construit și cavoul familiei în parcul palatului, și vila Elchingen din apropiere. Palatul a fost administrat în continuare de familia Bibescu care, însă, s-a mutat în vila cea nouă iar clădirea veche a rămas nelocuită. Aceasta până în 1911, când Maria-Nicole Darvari a vândut palatul vărului ei George-Valentin Bibescu, care l-a oferit drept cadou de nuntă soției acestuia, Martha.
Martha Bibescu s-a ocupat cu renovarea palatului începând cu anul 1912. În timpul Primului Razboi Mondial, lucrările de renovare au fost frânate de alte distrugeri suferite în urma bombardamentelor germane. În perioada ocupației germane a Bucurestiului și a sudului României, prințesa Martha Bibescu a rămas în capitală, ocupându-se de spitalul reginei Maria și locuind o vreme chiar în palat.
Revenită în țară după ce plecase la Londra, acuzată fiind de colaborarea cu trupele germane, Martha Bibescu a reluat lucrările de renovare după 1920, cheltuind mare parte din averea adunată din cărțile pe care le-a scris. Palatul a fost reinaugurat, astfel, în 1927, unele lucrări interioare continuând, însă, până în 1935.
În timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, palatul a fost loc de întâlnire al diplomaților aliati, fiind, pentru câteva luni, închiriat legației elvețiene din România. După 6 martie 1945, moșia a fost naționalizată forțat de guvernul cominist, Martha Bibescu obținând de la autorități declararea ca monument istoric a palatului, pe care încă îl mai deținea. Prințesa a plecat însă definitiv din țară în septembrie 1945, lăsând palatul fiicei sale Valentina și soțului ei, Dimitrie Ghika-Comănești.
În 1949, palatul a fost și el naționalizat, Valentina și Dimitrie Ghika-Comănești fiind arestați. Până în 1957, clădirea a fost devastată și devalizată, colecțiile de artă fiind furate și dezmembrate. Abia în 1957 palatul a devenit sediul secției feudale a Muzeului Național de Artă, fiind restaurat începând cu 1977.
În prezent, Palatul Mogoșoaia adăpostește Muzeul de Artă Brâncovenească și este un important punct de atracție turistică.
Principala clădire a complexului de la Mogoșoaia este Palatul construit de Constantin Brâncoveanu, având apartamentele familiei princiare la primul etaj, unde se ajunge direct din curte pe o scară exterioară ce dă într-un balcon amplasat pe fațadă. Parterul palatului conține camerele servitorilor, iar la subsol se află o pivniță cu un tavan format din patru domuri. Fațada dinspre lac este și ea una aparte cu o logie de inspirație venețiană, cu trei arcade.


Cuhnia (bucătăria brâncovenească) se află în curtea palatului, având patru turnuri de aerisire. Turnul porții străjuiește intrarea în curte. În el se poate urca pe o scară exterioară. Atât turnul porții, cât și cuhnia au fost restaurate de Martha Bibescu între 1922 și 1930.


Capela Gheorghe Bibescu, construită după 1880 adăpostește mormintele familiei Bibescu, inclusiv ale prinților Mihai și George Basarab-Brâncoveanu, aviatori morți în timpul celui de-al doilea război mondial.
Serele Mogoșoaia au fost construite după 1890, de arhitecți francezi și sunt încă folosite pentru cultura florilor și ca atelier de educație plastică pentru copii.
Ghețăria servea la stocarea pe timpul verii a gheții aduse din lacul Mogoșoaia, aflat în apropiere.
Biserica „Sfântul Gheorghe” se află în afara zidurilor palatului, lângă turnul porții. Ctitorită de Constantin Brâncoveanu și terminată în 1688, cu puțin timp înainte ca ctitorul ei să devină domnitor, ea adăpostește mormântul lui George-Valentin Bibescu, precum și tabloul votiv ce-i reprezintă pe Constantin Brâncoveanu și pe cei patru fii ai săi.







Mogoşoaia Palace (in Romanian: Palatul Mogoșoaia, pronounced [paˈlatul moɡʃo̯aja]) is situated about10 kilometres from Bucharest, Romania. It was built between1698-1702 by Constantin Brâncoveanu in what is called the Romanian Renaissance style or Brâncovenesc style, a combination of Venetian and Ottoman elements. The palace bears the name of the widow of the Romanian boyar Mogoş, who owned the land it was built on. The Palace was to a large extent rebuilt in the 1920s by Marthe Bibesco.

The Palace had been given to Princess Marthe Bibesco by her husband, Prince George Bibesco, who later also deeded the land to her. She spent all her wealth from the many books she wrote in its reconstruction and it became the meeting place for politicians and international high society, a quiet retreat during the growing turmoil of the 1930s. Prince George died in 1941 and was buried in the small, white 1688 church on the grounds of the Palace.

The Palace is now a popular tourist destination, but although the grounds and gardens are beautiful, the interior of the palace itself is under reconstruction and presently houses a museum and art gallery. (Muzeul de Artă Brâncovenească)


During the second world war, Prince Antoine Bibesco (a cousin of George Bibesco) and his wife Elisabeth Bibesco, refused to flee the country despite their outspoken anti-fascist opinions. Elizabeth spent considerable time during these years visiting Marthe Bibesco at Mogosoaia and when Elizabeth died of pneumonia on April 7, 1945 she was buried in the Bibesco family vault on the grounds of Mogoşoaia. It may surprise visitors to see her grave here with its poignant epitaph in English - "My soul has gained the freedom of the night." Neither Elizabeth Bibesco's husband, Antoine, nor George Bibesco's wife, Marthe, could be buried beside them, as they both died during the Communist regime.

In 2008 the Romanian gothic rock band Inopia produced a video of their song "Epitaph", filmed entirely at Mogosoaia. The long medievalist composition is based on Elizabeth Bibesco's epitaph.


Photo: Pozaru'
Text: Wikipedia

joi, 13 octombrie 2011

Danube Delta - Flora & Fauna














Photo: Pozaru’

miercuri, 12 octombrie 2011

Danube Delta - landscapes











Photo: Pozaru'

vineri, 7 octombrie 2011

Veselie


Photo: Pozaru’

marți, 20 septembrie 2011

Stars

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Trecut-au anii...


Photo: Pozaru'

miercuri, 31 august 2011

La marginea ...nemarginirii


Photo: Pozaru'

sâmbătă, 27 august 2011

Zambet


Photo: Pozaru'