Am luat PREMIU!

Nu stiu ce am facut dar m-am trezit cu un premiu! Ultimul il luasem in clasa a 5-a, uitasem cum e. Sper ca peste 30 de ani, pastrand proportiile, sa castig Nobelul. E de prisos sa mai spun ca sunteti invitati cu totii la "marele chef, mare" ce-i va urma...
Lasand gluma la o parte ii multumesc mult lui Dili, draga mea surioara!

Premiantul are si indatoriri:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali. Dau mai departe premiul urmatorilor nominalizati: Miame39, Andu Solomon, Mihai, Green si Florentina. Il meritati cu prisosinta!

2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat. (sau o baza de bloguri pt cei ce chiar se plictisesc vreodata :P)

5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Cetatea Slimnic - Slimnic Fortress

Slimnic (în dialectul săsesc Stulzembrich, Stűltsembriχ, în germană Stolzenburg, în maghiară Szelindek, Nagyszelindek ) este o comună din judeţul Sibiu, Transilvania, România.
Amplasată pe colina Burgbäsch, care domină sudul actualei comune, fortificaţia de la Slimnic (Stolzenburg) era menită să apere drumul Mediaş – Sibiu şi aparţinea Scaunului din această ultimă localitate.
Prima construcţie, din piatră brută, a fost ridicată la începutul secolului al XIII-lea, în preajma marii invazii tătare, dar ea a fost înlocuită în secolul al XV-lea cu o fortificaţie mult mai puternică, construită de această dată din cărămidă. La sfârşitul anilor 50 (secolul al XX-lea) au fost restaurate clopotniţa, zidurile şi turnul de apărare din nord-vest.


Slimnic (in Saxon dialect Stulzembrich, Stűltsembriχ, Stolzenburg German, Hungarian Szelindek, Nagyszelindek) is a municipality in the county of Sibiu, Romania.
Located on the hill Burgbäsch that dominates the current southern common fortification from Slimnic (Stolzenburg) was designed to protect road Medias - Sibiu and belongs to the seat of the latter town.
First construction, raw stone, was built in the early thirteenth century, around the great Tartar invasion, but it was replaced in the fifteenth century with a much stronger fortifications built of brick this time. In the late 50 (the twentieth century) was restored bell tower defense walls and the north-west.

 
 

Source: Wikipedia
Photo: Pozaru

Leapsa de la Dili

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând

Alfred Kinsey - Comportamentul sexual al femeii

2. Fără să verificaţi, cât e ora?
13:54

3. Verificaţi!
13:55

4. Cum sunteţi îmbrăcat(ă)?

Jeans; tricou

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?

Ma uitam la Blogul lui Dili

6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?

Tic-tac-ul ceasului de perete

7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?

Am iesit cu familia la tara la niste prieteni...gratar, vin, whist...somn cat a mai putut incape

8. Ce aţi visat ieri noapte?

Nimic, am dormit ca un prunc

9. Când aţi râs ultima dată
Acum cateva minute

10. Ce aveţi pe pereţii încăperii în care sunteţi?
Vopsea alba, ceas , tablou, termometru

11. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?

O casuta undeva departe de lumea dezlantuita

12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?

The Blues Brothers part I

13. Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Un rrom cu un Frutti-Fresh in mana

14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Raspund si nu-mi pun intrebari!

15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.

Azi a venit lumina de plata

16. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba despre o fetiţă?

Maria

17. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
Sven

18. V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
M-am gandit dar raman sa sting lumina

19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului ?

Nimic, e deajuns daca ma primeste

20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba?
As schimba prostia cu bunul simt

21. Vă place să dansaţi?
Numai cand nu ma vede nimeni

22. George Bush?

Tatal sau fiul? Oricum aschia nu sare departe de trunchi!

23. Ce aţi văzut la televizor ultima dată?
Un meci de tenis.

Rasarituri - Sunrises

Photo: Pozaru

Apusuri - Sunsets

Photo: Pozaru

Animal Magnetism

Photo: Pozaru

Flori - Flowers

Photo: Pozaru (08.08/11.11)

Fluturi - Butterflyes

Pentru Dili, surioara mea draga!

Photo: Pozaru

Disneyland - Paris

Disneyland Park este un parc tematic si face parte din Disneyland Resort Paris. Acesta este amplasat în afara Parisului, in Marne-la-Vallée, Franţa. Parcul este bazat pe conceptul de "pionierat in California". Ocupând 566560 m² (140 acri), acesta este cel mai mare parc Disney. S-a deschis - ca EURO DISNEYLAND - la data de 12 aprilie 1992. Printre schimbările facute fata de parcul original a fost schimbarea de la Tomorrowland la "Discoveryland", dând zona de o temă retrofuturistic, mai degrabă decât futurist. Alte elemente care au fost modificate includ Haunted Mansion, care a fost reproiectat ca Phantom Manor, si Space Mountain. Modificările în parc au fost făcute pentru a proteja împotriva schimbării vremii din climatul parizian. Au fost adăugate Aleile Acoperite şi Michael Eisner a dispus instalarea de 35 de seminee în hoteluri şi restaurante. Parcul, precum şi complexele din jurul acestuia, iniţial nu au reuşit să răspundă aşteptărilor financiare. Acest lucru a dus la o schimbare de imagine în care cuvântul "euro" a fost eliminat din mai multe nume, inclusiv Euro Disneyland.

În 2008, harta parcului continea 49 de atractii în cinci zone cunoscute ca "terenuri."

Sursa: Wikipedia

Foto: Pozaru

Disneyland Park is a theme park which is a part of Disneyland Resort Paris. Operated by Euro Disney S.C.A., it is one of two theme parks in the complex just outside of Paris, in Marne-la-Vallée, France.

The park is based on a concept pioneered by Disneyland in California and further employed at the Magic Kingdom in Florida and Tokyo Disneyland in Japan. Occupying 566,560 m² (140 acres), it is the largest Disney park based on the original in California. The park opened as Euro Disneyland on 12 April 1992. For the fourth park to be based on the original in Anaheim, California, modifications were made to the concepts and designs of the park. Amongst these changes was a shift from Tomorrowland to "Discoveryland", giving the area a retrofuturistic theme rather than futuristic. Other elements that were altered include the Haunted Mansion, which was redesigned as Phantom Manor, and Space Mountain. The park's location in Europe brought forth its own challenges. For instance, the castle is said by its designers to have been necessarily reevaluated for a continent on which authentic castles stand.

Modifications to the park were made to protect against changes in weather in the Parisian climate. Covered walkways were added and Michael Eisner ordered the installation of 35 fireplaces in hotels and restaurants. "People walk around Disney World (sic) with humidity and temperatures in the 90s, and they walk into an air-conditioned ride and say, 'This is the greatest,'" said Eisner. "When it's raining and miserable, I hope they will walk into one of those lobbies with the fireplace going and say the same thing."
The park, as well as its surrounding complex, initially failed to meet financial expectations. This resulted in an image change in which the word "Euro" was phased out of several names, including Euro Disneyland.
In 2008, the park map lists 49 attractions in five areas known as "lands."
Source: Wikipedia
Photo: Pozaru

Turnul Eiffel - Eiffel Tower

Turnul Eiffel (Tour Eiffel în franceză) este o construcţie faimoasă pe schelet de oţel din Paris ce măsoară 324 m. Acesta este simbolul Franţei cel mai răspândit la nivel mondial. A fost conceput de către Émile Nouguier, Maurice Koechlin şi Stephen Sauvestre, angajaţi la Eiffel şi Co. Gustave Eiffel, iniţial reticent asupra proiectului, a devenit ulterior un mare susţinător al său şi a cumpărat brevetul. Turnul care poartă numele său, este una dintre principalele destinaţii turistice, cu mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual. Turnul şi-a primit cel de-al 200.000.000 invitat pe 28 noiembrie 2002.
Structura a fost construită între anii 1887-1889 din oţel produs la Reşiţa, în România. Turnul Eiffel mai are în compoziţie oţel de la furnalul din Govăşdia, localitatea Ghelar din judeţul Hunedoara. Ea urma să servească drept arc de intrare la Expoziţia Universală (1889), un târg mondial ce sărbătorea centenarului Revoluţiei franceze. A fost inaugurat pe 31 martie 1889 şi deschis pe 6 mai. 300 de muncitori au unit 18.038 de piese de oţel, folosind două milioane jumătate de nituri. Luând în considerare standardele de siguranţă în acel moment, este remarcabil faptul că un singur muncitor a murit în construcţia turnului, în timpul instalării lifturilor. Lifturile originale funcţionau cu ajutorul unui sistem hidraulic, lifturile actuale sunt electrice.
Turnul are 300 m înălţime, excluzând antena din vârf, ce mai adaugă 20 de metri, şi o greutate de peste 10.000 de tone. Când a fost construit, era cea mai mare clădire din lume. Întreţinerea turnului include 50 de tone de vopsea maro închis, la fiecare 7 ani. Depinzând de temperatura aerului, Turnul Eiffel îşi schimbă înălţimea cu câţiva centimetri datorită contracţiei şi dilatării aliajului de metale.
Cel puţin la începuturile sale, publicul a întâmpinat cu multă reticenţă această construcţie, considerând-o inestetică. Astăzi însă este considerat drept simbolul oraşului şi una dintre cele mai frapante piese de artă arhitecturală din lume. Unul dintre clişeele hollywoodiene este priveliştea de la o fereastră pariziană, care întodeauna include Turnul Eiffel. La început, Eiffel a primit permisiunea de a lăsa monumetul în viaţă timp de 20 de ani, dar ţinând cont că oferea o serie de beneficii în domeniul comunicaţiilor, s-a renunţat la demontarea sa.
Turnul are 3 nivele: accesul publicului la primul şi al doilea nivel se poate face atât pe scări, cât şi cu liftul, în schimb accesul la ultimul nivel se face exclusiv cu liftul.
(sursa: Wikipedia)
(foto: Pozaru)

The Eiffel Tower  is a 19th century iron lattice tower located on the Champ de Mars in Paris that has become both a global icon of France and one of the most recognizable structures in the world. The Eiffel Tower, which is the tallest building in Paris,[1] is the single most visited paid monument in the world; millions of people ascend it every year. Named after its designer, engineer Gustave Eiffel, the tower was built as the entrance arch for the 1889 World's Fair.
The tower stands at 324 m (1,063 ft) tall, about the same height as an 81-story building. It was the tallest structure in the world from its completion until 1930, when it was eclipsed by the Chrysler Building in New York City. Not including broadcast antennas, it is the second-tallest structure in France, behind the Millau Viaduct, completed in 2004. And while the Eiffel Tower is a steel structure, and weighs approximately 10,000 tonnes, it actually has a relatively low density, weighing less than a cylinder of air occupying the same dimensions as the tower.
The tower has three levels for visitors. Tickets can be purchased to ascend either on stairs or lifts to the first and second levels. The walk to the first level is over 300 steps, as is the walk from the first to the second level. The third and highest level is only accessible by lift. Both the first and second levels feature restaurants.
The tower has become the most prominent symbol of both Paris and France. The tower is a featured part of the backdrop in literally scores of movies that take place in Paris. Its iconic status is so established that it even serves as a symbol for the entire nation of France, such as when it was used as the logo for the French bid to host the 1992 Summer Olympics.
The structure was built between 1887 and 1889 as the entrance arch for the Exposition Universelle, a World's Fair marking the centennial celebration of the French Revolution. Eiffel originally planned to build the tower in Barcelona, for the Universal Exposition of 1888, but those responsible at the Barcelona city hall thought it was a strange and expensive construction, which did not fit into the design of the city. After the refusal of the Consistory of Barcelona, Eiffel submitted his draft to those responsible for the Universal Exhibition in Paris, where he would build his tower a year later, in 1889. The tower was inaugurated on 31 March 1889, and opened on 6 May. Three hundred workers joined together 18,038 pieces of puddled iron (a very pure form of structural iron), using two and a half million rivets, in a structural design by Maurice Koechlin. The risk of accident was great, for unlike modern skyscrapers the tower is an open frame without any intermediate floors except the two platforms. However, because Eiffel took safety precautions, including the use of movable stagings, guard-rails and screens, only one man died.
(source: Wikipedia)
(photo: Pozaru)

Sighisoara

Undeva lângă Sighişoara se găsea cetatea dacică Sandava, iar mai târziu o fortificaţie puternic întărită la Podmoale constituia Castrum Stenarum (sau Capistenarum) unde au fost descoperite cărămizi cu ştampila Legiunii a XIII-a Gemina, 26 de monede romane emise între 108- 248, opaiţe romane, inele de aur cu filigran etc.
Localitatea a fost întemeiată de colonişti germani (de fapt franconi din regiunea Rinului de nord), care fuseseră invitaţi să se aşeze în Transilvania de către regele Ungariei Geza al II-lea pentru a apăra graniţele de est. În această periodă istorică oamenii de etnică germană au fost denumiţi ca saxoni, dar într-adevăr coloniştii germani, cunoscuţi ca "saşii din Transilvania" nu au nici o legătură cu saxonii din nordestul sau sudestul Germaniei. Aceşti colonişti primesc în folosinţă fundus regius (pământ crăiesc) şi se bucură de drepturi şi privilegii deosebite.
Cronicarul sighişorean Georg Krauss (sau Georgius Krauss, sau Georg Kraus, 1607-1679) menţionează că în anul 1191 locul unde acum se află Sighişoara era locuit, dar prima atestare documentară a aşezării este din anul 1280 sub numele de Castrum Sex. În anul 1298 este menţionată denumirea germană Schespurch (mai târziu "Schäßburg"). Localitatea este menţionată în anul 1367 ca "civitas" (oraş). Numele românesc al oraşului este atestat în scris din anul 1435. Forma "Sighişoara" a pătruns în română pe filieră maghiară, fiind o adaptare a numelui "Segesvár" ("cetatea Segheş").
În decursul anilor cetatea Sighişoara nu a fost scutită de vicisitudini, prima fiind marea năvălire tătară din 1241, pe când cetatea încă nu era fortificată. Construcţia zidului cetăţii, care are o lungime de 950 m, a început în 1350. Înălţimea iniţială a fost de 4 m, dar în sec. 15 a fost înălţat cu 3-4 m. A avut 14 turnuri (care aparţineau fiecare câte unei bresle) şi 4 bastioane. Actualmente (2009), mai există 9 turnuri şi trei bastioane.
Între anii 1431 şi 1435 Vlad al II-lea Dracul a stat la Sighişoara, aşteptând momentul prielnic de a urca pe tronul Ţării Româneşti. Totodată stăpânea aceste regiuni în numele lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Se pare că în această perioadă (în 1431) s-a născut la Sighişoara Vlad Ţepeş.
În anul 1514, când războiul ţărănesc a lui Gheorghe Doja se răspândeşte în aproape întreaga Transilvanie, ţăranii din jurul Sighişoarei se strâng în jurul unui anumit Ioan Secuiul (nume românizat) (conform unor surse ar fi fost chiar fratele lui Gheorghe Doja) şi îl omoară pe primarul Anton Polner şi pe soţia acestuia.
În anul 1601, cetatea este atacată şi prădată de trupele conduse de generalul Basta, dar scapă cu viaţă cu plata unei răscumpărări de 50.000 de florini, "bani împrumutaţi", cum menţionează cronicarul Krauss.
În anul 1603, 2000 de locuitori mor din cauza ciumei, iar în 1709 numărul este de 4000.
Între 1703-1711 are loc mişcarea anti-habsburgică din Ungaria şi Transilvania. Curuţii (anti-habsburgicii)- conduşi în regiunea Târnavelor de Vasile Neagu şi Bucur Câmpeanu- au atacat cetatea Sighişoara care era văzută ca fiind de partea lobonţilor (apărătorii imperiului habsburgic). După lupte grele, curuţii îşi dau seama că nu pot ocupa cetatea, şi se retrag.
Prin bătălia între trupele ţariste intervenţioniste şi armata revoluţionară ungară de pe câmpia dintre Sighişoara şi Albeşti din 19/31 iulie 1849, Sighişoara a intrat în istoria luptelor revoluţionare din sec. 19. În această bătălie a murit, printre alţii, poetul ungur Sándor Petőfi.
În perioada interbelică a fost reşedinţa judeţului Târnava Mare.
(sursa: Wikipedia)
(foto: Pozaru)


Sighişoara is a city and municipality on the Târnava Mare River in Mureş County, Romania. Located in the historic region Transylvania, Sighişoara has a population of 32,287 (2002)
During the 12th century, German craftsmen and merchants known as the Transylvanian Saxons were invited to Transylvania by the King of Hungary to settle and defend the frontier of his realm. The chronicler Krauss lists a Saxon settlement in the actual Sighiṣoara by 1191. By 1280 it was known by the Latin name of Castrum Sex, and by 1298 by the Saxon name of Schespurch resp. Schaesbrich. By 1337 Sighişoara had become a royal center for the kings, who awarded the settlement urban status in 1367 as the Civitas de Segusvar.
The city played an important strategic and commercial role at the edges of Central Europe for several centuries. Sighişoara became one of the most important cities of Transylvania, with artisans from throughout the Holy Roman Empire visiting the settlement. The German artisans and craftsmen dominated the urban economy, as well as building the fortifications protecting it. It is estimated that during the 16th and the 17th centuries Sighişoara had as many as 15 guilds and 20 handicraft branches. The Baroque sculptor Elias Nicolai lived in the city. The Wallachian prince Vlad Dracul (father of Vlad the Impaler (Dracula), who lived in exile in the town, let minted coins in the city (otherwise coinage was the monopoly of the Hungarian kings in the Kingdom of Hungary) and issued the first document listing the city's Romanian name, Sighişoara.
The city was the setting for George I Rákóczi's election as Prince of Transylvania and King of Hungary in 1631. Sighişoara suffered military occupation, fires, and plagues during the 17th and 18th centuries. Important source for the history of the 17th century Transylvania, for the period of 1606-1666, the records of Georg Kraus, the town's notary.
The nearby plain of Albeşti was the site of the Battle of Segesvár, where the revolutionary Hungarian army led by Józef Bem was defeated by the Russian army led by Luders on 31 July 1849. A monument was constructed in 1852 to the Russian general Skariatin, who died in the battle. The Hungarian poet Sándor Petőfi is generally believed to have been killed in the battle, and a monument was constructed in his honor at Albeşti in 1897. After World War I Sighişoara passed with Transylvania from Austria-Hungary to the Kingdom of Romania.
Central Sighişoara has preserved in an exemplary way the features of a small medieval fortified city, it has been listed by the UNESCO as a World Heritage Site. Each year, a Medieval Festival takes place in the old citadel in July.
(source: Wikipedia)
(photo: Pozaru)

Vulcanii noroiosi - Berca, Romania (Muddy volcanoes - Berca, Romania)

Iata cateva poze dintr-un loc deosebit: vulcanii noroiosi. In zona localitatii Berca sunt mai cunoscute doua zone unde putem gasi vulcani noroiosi. Acestea sunt Paclele Mici si Paclele Mari. Azi o sa incerc sa va prezint Paclele Mici  dar si o alta arie unde putem gasi acest tip de vulcani, si anume "La Fierbatori".

(Text si foto: Pozaru)

Here are some pictures from a special place: the muddy volcanoes. Near the village known Berca are two areas where we can find muddy volcanoes. They are Paclele Mari and Paclele Mici. Today will try to introduce Paclele Mici, but another area where we can find this type of volcanoes, namely the "Boiling Place".

(Text and photo: Pozaru)

O zi ploioasa la vulcani - A rainy day to volcanoes

Valuri de noroi - Waves of mud

Con - Cone

Paclele Mici

Natura moarta - Dead nature

La aproximativ 1 km de localitatea Berca se afla locul numit "La fierbatori". Aceasta arie e mai putin cunoscuta, neavand renumele pe care il au Paclele Mari si Paclele Mici. Dar...este la fel de interesanta!

At 1 km from the town Berca was a place called "Boiling Place". This area is less known, and not having the reputation that they have Paclele Mari and Paclele Mici. But ... is very interesting!

"La Fierbatori" - "Boiling Place"

"Fierbatoare" - "Boiling Point"

"La Fierbatori" - "Boiling Place"

"Fierbatoare" - "Boiling Point"

Ceata peste munte - Fog over mountain

                                                        

Farmecul Parisului - The charm of Paris

Acum ceva mai bine de 1 an mi s-a ivit ocazia sa ajung la Paris. Nu am scapat-o si am petrecut 5 zile de vis, intr-un oras frumos si incarcat de istorie. Fiecare dintre aceste zile a fost un adevarat tur de forta deoarece Parisul e plin de obiective turistice si doream sa ajung sa le vad pe toate. Din pacate, din lista pe care o facusem, nu am apucat sa vad decat aproximativ jumatate din ele. Faptul ca la fiecare pas descopeream altceva, ca am petrecut o zi numai la Disneyland, ca am mers mai mult pe jos ca nu cumva sa-mi scape ceva interesant de vazut, m-a impiedicat sa ajung la toate aceste obiective. Am plecat spre casa bucuros ca am reusit sa vad acele locuri pe care le stiam din carti sau din filme, dar si cu promisunea revenirii. In cele cateva fotografii pe care o sa le vedeti, o sa incerc sa va impartasesc putin din farmecul acestiu frumos oras.
Foto: Pozaru

Now, little more than 1 year, had occasion to visit Paris. I didn't dropped it and I spent 5 days dream, in a beautiful city with much history. Each of these days was the endurance for that Paris is full of interesting places and wanted to see them all. Unfortunately, the list that I did, I came to visit only about half of them. Fact: every step I found something new, I spent a day at Disneyland, I walk over lest you lose something interesting to see. All this I was prevented from reaching all these objectives. I went home happy that I could see where they know from books or movies, but with promise to return. The photos you'll see, I try to show you a little of the charm of this beautiful city.

Photo: Pozaru

Arc de Triomphe

Cartierul Latin

Champs Elisee

Cladiri pe malul Senei - Cartierul Latin

Gare de Lyon

Gradinile Luxemburg (in plan secund Pantheonul)

Hotel de Ville (Primaria)

Croaziera pe Sena

Noaptea in Cartierul Latin

Opera

Pantheonul

Place de la Bastille si Opera Noua

Place de la Bastille

Place des Vosges

Straduta catre Place des Vosges

La Tour Eiffel

Universitatea Sorbonne

Politia calare

Catedrala Notre Damme, Paris - Notre Dame Cathedral, Paris

Catedrala Notre-Dame (română Catedrala Doamna Noastră), cu referire la Sfânta Fecioară. Prima cărămidă de fundaţie a fost pusă în anul 1163. În 1182, episcopul Maurice de Sully a sfinţit altarul, dar construcţia catedralei a durat din 1163 până în 1250. Construcţia clădirii cu cinci nave s-a terminat prin lucrările de pe faţada vestică, iar pe la mijlocul secolului al XIII-lea, prima capodoperă a stilului gotic timpuriu era gata. Cu toate că desenele iniţiale şi strana evocau încă stilul romanic, aici s-au aplicat pentru prima oară soluţii arhitecturale specifice stilului gotic.

Faţada dantelată şi cele două turnuri patrulatere de câte 69 m fiecare radiază echilibru. Intrarea în catedrală se face prin trei porţi bogat ornamentate, care evocă simbolurile goticului târziu. Impresia spaţială în interiorul bisericii este copleşitoare, zidurile ei se înalţă pe trei rânduri de coloane. De proporţii impozante, 130 m lungime, 45 m lăţime, 35 m înălţime, unde încap până la 10 000 de persoane. Nava principală este împodobită cu statui şi picturi.
Notre-Dame este considerată cea mai întunecată catedrală dintre marile catedrale gotice, dar, pe bună dreptate, lumina care se filtrează prin rozetele colorate conferă sentimente mistice în penumbra severă.
Catedrala Notre Dame din Paris este vizitată de circa 13 milioane de persoane anual, ceea ce înseamnă o medie zilnica de 30000 de oameni. În zilele cu afluenţa ridicată, pricinuită de sărbători sau evenimente importante, se poate ajunge chiar şi la 50000 de oameni. Vorbind despre vitralii, trebuie să amintim de cele trei roze ale catedralei, care reprezintă una din marile opere de artă ale creştinătăţii.Roza de sud, numită şi La Rose du Midi, este un dar din partea regelui Saint Louis şi este consacrată Noului Testament.
Sursa: Wikipedia
Foto: Pozaru


Notre Dame de Paris ('Our Lady of Paris' in French), also known as the Notre Dame Cathedral, is a Gothic, Roman Catholic Cathedral on the eastern half of the Île de la Cité in the fourth arrondissement of Paris, France. It is the cathedral of the Catholic archdiocese of Paris: that is, it is the church that contains the "cathedra", or official chair, of the Archbishop of Paris, André Cardinal Vingt-Trois. Notre Dame de Paris is widely considered one of the finest examples of French Gothic architecture in the world. It was restored and saved from destruction by Eugène Viollet-le-Duc, one of France's most famous architects. The name Notre Dame means "Our Lady" in French, and is frequently used in the names of Catholic church buildings in Francophone countries. Notre Dame de Paris was one of the first Gothic cathedrals, and its construction spanned the Gothic period. Its sculptures and stained glass show the heavy influence of naturalism, unlike that of earlier Romanesque architecture.
Notre Dame de Paris was among the first buildings in the world to use the flying buttress (arched exterior supports). The building was not originally designed to include the flying buttresses around the choir and nave. After the construction began and the thinner walls (popularized in the Gothic style) grew ever higher, stress fractures began to occur as the walls pushed outward. In response, the cathedral's architects built supports around the outside walls, and later additions continued the pattern.
The cathedral suffered desecration during the radical phase of the French Revolution in the 1790s, when much of its religious imagery was damaged or destroyed. During the 19th century, an extensive restoration project was completed, returning the cathedral to its previous state.
Source: Wikipedia
Photo: Pozaru

Palatul Vulturul Negru, Oradea - Black Eagle Palace, Oradea

Palatul Vulturul Negru este un monument arhitectonic reprezentativ al municipiului Oradea.

Palatul, aflat la adresa str. Independenţei Nr.1, a fost construit între 1907-1908 de arhitecţii orădeni Marcell Komor şi Dezső Jakob, în stil secession. Antreprenorul lucrării a fost Ferenc Sztarill. Pe locul acestei clădiri s-a aflat palatul Arborele Verde, care dispunea de o sală ce găzduia manifestările culturale şi politice.

Clădirea este de colţ, cu parter înalt şi patru etaje, format din două corpuri între care se găseşte un pasaj vitrat cu acces spre str. Independenţei, Piaţa Unirii şi str. Vasile Alecsandri. Faţada principală dinspre Piaţa Unirii este asimetrică, fiind formată din două corpuri mari, inegale, ce relevă cel mai bine stilul secession. Faţada corpului din str. Independenţei este mai ordonată şi sobră. Motivul central îl reprezintă un corp ieşit, impărţit în două registre, care se termină în atic trilobat, având un vitraliu în timpan. Vitraliul cu vulturul negru, devenit o emblemă a ansamblului, a fost executat în 1909, în atelierul orădean Neumann K.

Palatul Vulturul Negru este cea mai importantă clădire a stilului său, din Oradea. Clădirea este multifuncţională, cuprinzând, la vremea inaugurării, cazino, hotel, birouri, restaurant, grupate în trei corpuri asimetrice. În prezent, în clădire funcţionează un hotel, un cinematograf, o banca, si mai multe cluburi, cafenele si restaurante, fiind un loc important de intalnire pentru scena sociala a Oradiei.
Sursa: Wikipedia
Foto: Pozaru


Black Eagle Palace is an representative architectural monument in Oradea.
Palace, located at Independence str No.1, was built between 1907-1908 by architects Marcell Komor and Dezso Jakob in secession style. Contractor work was Ferenc Sztarill. In place of this building was the palace of Green Tree, which had a room that housed the cultural and political events.
Is the corner building with ground floor and four storeys high, consisting of two bodies between which there is access to a glazed passage Independence str, Alecsandri str and Union Square. The main facade from Union Square is asymmetrical, consisting of two large bodies, unequal, which shows the best style of secession. The facade of Independence str is more orderly and sober. Point of interest is a body out, divided into two registers, which ends in attic three-lobed, with a stained glass in your eardrum. Stained with the black eagle, became an emblem of all, was executed in 1909 in Oradea workshop by Neumann K.
Black Eagle Palace is the most important of his style building in Oradea. The building is multifunctional, including, at the time of the inauguration, casino, hotel, offices, restaurants, grouped into three asymmetrical bodies. In the building works a hotel, a cinema, a bank, and several clubs, cafes and restaurants, is an important meeting place for social scene of Oradea.
Source: Wikipedia
Photo: Pozaru

Cea de a II-a intalnire a "Prietenilor Panoramio Romania", Parang (28-30 August 2009) - The second meeting of "Friends of Panoramio Romania"

Cea de a doua intalnire a "Prietenilor Panoramio Romania" s-a desfasurat in statiunea Parang, langa Petrosani in perioada 28-30 August 2009. Rezervarile pentru cazare au fost facute din timp la vila Parang, unde am beneficiat de tot confortul… gratie prietenilor nostrii din zona – Maria, Sorin si Nata..... Cei mai matinali au fost Cristi (BubuPescar) si Simona care au ajuns in cursul diminetii de vineri. Inspre pranz am reusit sa ajung si eu impreuna cu Estrela si Gabi. Vremea nu a fost foarte prietenoasa pentru o primire calduroasa... – ploua marunt si rece! – dar poate dorea doar sa ne arate caldura si razele de soare...treptat...pe masura ce ne cunostea… ! ;) Intre timp din Petrosani il recuperasem si pe Sorin, una din gazdele noastre. In asteptarea lui Mihai (Vladaianu) am facut o scurta excursie de recunoastere a imprejurimior, un mic pretext pentru a ne dezmorti si pentru a face fotografii. Seara, la masa, am facut planul de bataie pentru ziua de sambata : vf. Parangu Mic (2074 m) si creasta ce duce spre vf. Carja.

Zis si facut : dis-de-dimineata (a se citi ora 9) am purces la drum. Estrela, Simona, Gabi, Cristi, Mihaela si Mihai si eu cu familia incercam sa profitam de vremea excelenta si sa ajungem pe varf. Pe drum am facut o gramada de fotografii, insa cativa dintre noi n-au putut tine pasul si au ramas in statiune. Pana la urma, dupa un urcus destul de greu, am reusit sa ajungem pe vf. Parangu Mic si sa ne bucuram de o priveliste minunata, urmatorii : Estrela, Simona, Gabi, Cristi si subsemnatul. Rasplata efortului de a junge in varf a fost nu doar bogatia de imagini si culori... si lumea ce se vedea la picioarele noastre...de jur imprejur...ci si fructele proaspete si coapte. ..- afine ! – ce abia asteptau sa fie culese ! Dupa o destul de scurta plimbare pe creasta si mai multe sedinte foto ne-am grabit sa ne intoarcem la cabana si pentru ca Radu Bulubasa venise tocmai de la Cluj si ne astepta. Din pacate, dupa masa de pranz, Radu si familia au trebuit sa plece si nu ne-am putut bucura de compania lor mai mult timp. Pe seara am facut din nou o scurta excursie in locul unde a fost construita prima cabana din Parang, arsa cu multi ani in urma. Aici am profitat de apus si de frumusetea locului ca sa facem fotografii catre vf. Carja si catre valea Jiului. La cabana, dupa masa de seara, am ramas la un « schimb de impresii » pana dupa miezul noptii, ajutati si de borsul oltenesc trimis cu dedicatie de dl. Chelu.

Nu ne-au putut onora cu prezenta din motive bine intemeiate dl. Chelu, Goguta, Mircea (mmeila), Carmen (carmen2003sag) si Ciprian (pontica).

Participanti:

Estrela, Simona (Ghiocela), Gabi (gabiavram), Cristi (BubuPescar), Mihaela si Mihai Vladaianu, Mirela si Nicu Ermineanu, Maria (MioaraP), Sorin (pvlsorin), Sylvester Nata, Dan Gabor, familia Bulubasa si subsemnatul cu familia.

Multumiri speciale celor «din vale» : Maria, Sorin, Nata si Dan care s-au ocupat de rezervari si nu numai !

The second meeting of "Friends of Panoramio Romania" was held to the Parang resort, near Petrosani on 28-30 August 2009. Bookings for accommodation were made for the villa Parang, where I enjoyed all the comforts ... thanks to our friends in the area - Maria, Sorin and Nata ..... Cristi and Simona arrived in the morning of Friday. Towards lunch we managed to find and I along with Estrela and Gabi. The weather was not very friendly for a warm ... - Rain and cold breeze! - But it only wanted to show us warmth and sunlight ... slowly ... as we knew ...! ;) Meanwhile from Petrosani we recovered for Sorin, one of our hosts. In anticipation of Mihai (Vladaianu) I made a side trip to surrounding recognition, a small excuse to stretch us and take pictures. Evening meal, I did battle plan for Saturday: vf. Parangu Mic (2074 m) and the ridge leading to vf. Carja.

Said and done: the early morning (read at 9) I started to go. Estrela, Simona, Gabi, Cristi, Mihaela and Mihai and families, try to take advantage of excellent weather and get on top. On the way we did a lot of photos, but some of us could not keep up and stayed in the resort. Eventually, after a difficult climb, we managed to get the vf. Parangu Mic and to enjoy a wonderful view, the following: Estrela, Simona, Gabi, Cristi and myself. Reward effort on top of junge was not only the abundance of images and colors ... and you see the world at our feet ... round about ... but fresh fruit and baked. ..- Blueberries! - Why just waiting to be picked! After a very short walk to the crest and several photo sessions we hurried to get back to the cabin and came just as Radu Bulubasa from Cluj and expected. Unfortunately, after lunch, Radu and his family had to leave and we could not enjoy their company more time. On the evening we again made a side trip to the place where the first cottage was built in Parang, burned many years ago. Here we took the sunset and the beauty of the place to make pictures by vf. Carja and the Jiului Valley. At the cottage, after dinner, we stayed in a "change of impressions" until after midnight, help and dedication of “borsch oltenesc” (tzuica-very strong drink) sent by Mr. Chelu.

We couldn’t meet this well-founded reasons Mr. Chelu, Goguta, Mircea (mmeila), Carmen (carmen2003sag) and Ciprian (Pontica).

Participants:

Estrela, Simona (Ghiocela), Gabi (gabiavram), Cristi (BubuPescar), Mihaela and Mihai Vladaianu, Mirela and Nicu Ermineanu, Maria (MioaraP), Sorin (pvlsorin), Sylvester Nata, Dan Gabor, Radu Bulubasa and family and myself with family.

Special thanks to our hosts: Maria, Sorin, Nata and Dan who took the reservation and more others things!

 

Vila Parang (foto: Sorin)

Retezatul in lumina apusului

In asteptarea micului dejun (foto: Gabi)

Un mic popas in drumul spre varf (foto: Gabi)

Cristi si-a gasit un model ascultator

Subiect: Gabi

Gabi a gasit ca de fiecare data un subiect interesant!

Pe varful Parangu Mic (foto: Gabi)

Pe terasa vilei Parang

"Borsul Oltenesc" al d-lui Chelu

In cautare de subiecte

 Sorin, Pozaru si Radu

                                                                              

De la stanga la dreapta: Pozaru', Nicu, Mirela, Simona, Cristi, Estrela, Gabi, Mihaela, Maria, Nata, Sorin, Kika, Dan si Viorica (foto: Mihai)

Curtea Veche, Bucuresti - Old Princely Court, Bucharest

Curtea Veche este prima curte domnească din Bucureşti, a devenit nefuncţională după incendiul din 1718, care a distrus întregul Bucureşti şi după cutremurul din 1738. Întreaga Curte Domnească era formată dintr-un palat - Palatul Voievodal, o biserică - Biserica Buna Vestire, cunoscută ulterior sub numele de Biserica Curtea Veche, case cu saloane de recepţie, cancelariile domneşti, grajduri şi grădini. Nu se cunosc prea multe detalii despre întemeietorul curţii, dar conform opiniei cercetătorilor care au studiat istoria Bucureştiului, curtea pare a fi construită de către Mircea cel Bătrân, undeva la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul secolului a XV-lea. După cele două calamităţi din secolul al XVIII-lea, care au distrus curtea şi clădirile aferente, a fost construită o nouă curte domnească, Curtea Nouă. În prezent, ruinele Palatului Voievodal au devenit sit arheologic protejat, fiind amenajat şi un muzeu, Muzeul Curtea Veche.
Pe locul în care ulterior va fi construită curtea domnească, Mircea cel Bătrân construieşte o cetate, undeva între anii 1386-1418. Cetatea avea ziduri de cărămidă şi era înconjurată de şanţ de apărare.
În secolul al XV-lea, Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti, consolidează cetatea construită de Mircea cel Bătrân şi o ridică la rangul de reşedinţă domnească, alternativă celei de la Târgovişte.
Primele date certe despre Curtea Veche le avem din documentele de pe vremea lui Radu cel Frumos, acesta a mutat scaunul domnesc la Bucureşti.
Deşi pentru o perioadă de timp s-a crezut că Curtea Domnească a fost distrusă complet, cercetările arheologice au scos la iveală importante ruine, printre care: hrube, ziduri, baze de turnuri, trepte coloane, camere aflate în construcţii din secolul al XIX-lea.
Curtea domnească se întindea pe suprafaţa cuprinsă între străzile Halelor (fosta Carol), Şelari, Lipscani, Bărăţiei, Calea Moşilor. De-a lungul timpului oraşul Bucureşti a suferit diverse modificări urbanistice, astfel că veche curtea domnească nu mai corespunde întru totul cu vechile descrieri. Conform vechilor descrieri, Curtea Veche era aşezată pe o colină destul de înaltă, înconjurată la sud de malul foarte înalt al Râului Dâmboviţa, iar în celelate puncte cardinale de ziduri puternice. Accesul în curtea domnească era posibil prin două porţi opuse. Prima poartă, amplasată la intersecţia străzilor Smârdan cu Halelor (fosta Carol), a avut mai multe denumiri, Poarta de Sus, Turnul despre Nemţi, Clopotniţa Domnească, iar mult mai târziu după ce turnul de piatră s-a ruinat, Foişorul Roşu (probabil numele a fost luat de la culoarea în care a fost vopsit turnul). A doua poartă, Poarta de Jos, era situată în locul în care porneşte strada Moşilor.
(sursa: Wikipedia)
(fotografii: Pozaru)

Curtea Veche (the Old Princely Court), built as a place or residence during the rule of Vlad III Dracula in the 15th century, now operates as a museum in the centre of Bucharest, Romania. The residence was moved under the rule of Radu cel Frumos, who moved the princely residence and the Wallachian capital to Bucharest. In the 16th century Mircea Ciobanul rebuilt it completely and afterward it became the nucleus of the Bucharest, surrounded by the houses of traders and craftsmen. Alexander Ypsilantis built a new princely court in 1775 at Dealul Spirii and the old one acquired its present name. In its current role as a museum, the palace and neighbourhood inspired Mateiu Caragiale to write his novel Craii de Curtea-Veche. It is also at the center of efforts to restore the historic center of Bucharest.
(source: Wikipedia)
(photo:Pozaru)


Imagine de ansamblu



Vlad Tepes (Vlad Dracul)

Curtea Veche si cupola bisericii Sfantul Anton

La nivelul 1

Pe-aici treceau odinioara boierii

Intrarea in beciuri

Beciul

Beciul

Beciul (vedere generala)

Speranta...

Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus - Brancoveanu Monastery, Sambata de Sus

Din punct de vedere administrativ Mânăstirea Brâncoveanu este amplasată pe teritoriul comunelor Sâmbăta de Sus şi Drăguş din judeţul Braşov.Accesul rutier se face de pe DN1 E68 Braşov-Sibiu (Făgăraş spre Avrig 11Km) din comuna Voila, satul Sâmbăta de Jos, spre stânga pe DJ prin comuna Sâmbăta de Sus (15Km) sau din oraşul Victoria pe DF de la baza versantului nordic al Munţilor Făgăraş (10Km).
Povestea constructiei acestei manastiri incepe in sec 17, cand Preda Brâncoveanu a inaltat prima biserica din lemn pe valea Sambetei. In acelasi loc in jurul anului 1696 Constantin Brâncoveanu, conducatorul Tarii Romanesti intre 1688 - 1714, a construit prima biserica din piatra pentru a salva ortodoxismul romanesc din calea distrugerilor puse la cale de habsburgii care in anul 1683 cucerisera Transilvania si voiau sa impuna catolicismul. In 1785 manastirea a fost partial distrusa din ordinul generalului Bukow din Viena. Toate chiliile au fost rase de pe fata pamantului, iar calugarii au fost obligati sa paraseasca manastirea. In urmatorii 140 de ani multi oameni de vaza au incercat sa reconstruiasca manastirea. Dintre ei merita amintiti: Mitropolitul Andrei Saguna, Episcopul Ilarie Puscariu si calugarita Maria Boros. Din pacate nici unul nu a reusit sa-si puna planurile in aplicare. Onoarea de a fi al doilea ctitor al Manastirii Brancoveanu ii apartine Mitropolitului Th. D. Nicolae Balan, care a inceput lucrarile de reconstructie in 1926. Sfintirea manastirii a avut loc in 1946 , dupa razboi.Biserica este construita in stil brancovenesc (foarte la moda in Tara Romaneasca la sfarsitul sec 17 -inceputul sec 18). Pietre masive decoreaza ferestrele si incadreza usile. Clopotnita este octogonala pe exterior si cilindrica pe interior. Privita pe interior biserica este la fel ca toate celelalte construite in aceeasi perioada: altar, naos, portic. Picturile de pe portic sunt noi si reprezinta scene din Vechiul Testament. Intrarea dintre portic spre nartex se face printr-o usa groasa de stejar incadrata de piatra. In partea de vest a nartexului, unde se afla pictura Fecioarei Maria, se poate observa si portretul Brancovenilor, fondatorii bisericii. In interiorul manastirii se afla cinci clopote de la Viena ce cantaresc 2000 kg. Zidurile care inconjoara manastirea au fost reconstruite tot in stil brancovenesc, sub forma de cvatrilater. Trei turnuri sapate in piatra imfrumuseteaza zidurile atat pe exterior cat si pe interior. La parterul manastirii, in partea de nord, sunt amplasate chiliile calugarilor si abatia. Primul etaj adaposteste clopotnita si o biserica noua extrem de spatioasa. La parter, in partea de sud, putem vedea sala de mese, bucataria si vreo cateva chilii, in timp ce la primul etaj descoperim o imensa biblioteca si un xenodochium. In cladirea noua care adaposteste muzeul, sunt expuse unele dintre cele mai vechi picturi pe sticla - apartinand sec 18 si 19 - si documente foarte vechi si rare (scrisori, prima editie a unor ziare, sutane purtate de calugari, obiecte ecleziastice).
(sursa: Hoinari prin Romania)
(fotografii: Pozaru)

Brancoveanu Monastery is located within municipalities Sambata de Sus and Dragus, Brasov county.

The story begins in sec 17, when was built first wooden church in the valley Sambetei. In the same place around 1696 Constantin Brâncoveanu, leader of the Romanian Country between 1688 to 1714, the first church built of stone to save the Romanian Orthodox in the way of destruction planned by the Habsburgs who in 1683 conquered Transylvania and wanted to impose Catholicism. In 1785 the monastery was partially destroyed by order of General Bukow Vienna. All cells were races on earth, and monks were forced to leave the monastery. Over the next 140 years prominent people have tried to rebuild the monastery. Among them tall tales: Metropolitan Andrei Saguna, Bishop Hilary Puscariu and nun Maria Boros. Unfortunately, none failed to put plans into effect. The honor of being the second founder of the monastery belongs Brancoveanu Metropolitan Th. Nicholas D. Balan, who began the work of reconstruction in 1926. Dedication took place in the monastery in 1946, after it is built in the style Brancoveanu razboi.Biserica (very fashionable in Romanian Country at the end of 17th century early 18th century). Bell tower is octagonal on the outside and the inside cylinder. Seen on the inside the church is like any other built in the same period: the chancel, nave, porch. Paintings from the porch are new and represent scenes from the Old Testament. Entry of the narthex ways is through a thick oak door framed by stone. In the west of narthex, where he was painting the Virgin Mary, you can see the portrait Brancoveanu, founders of the church. Inside the monastery is five bells of Vienna which weigh 2000 kg. The walls surrounding the monastery has been rebuilt all Brancoveanu style form of cvatrilater. On the ground floor of the monastery, in the north, the cells are placed monks and abbey. The first floor houses a new church bell and extremely spacious. Downstairs, in the south, we can see the dining room, kitchen and a couple cells, while the first floor we find a huge library and a xenodochium. The new building which houses the museum, are exhibited some of the oldest paintings on glass - belonging to 18 and 19 sec - and very old and rare documents (letters, first edition of newspapers, gown worn by monks, ecclesiastical objects).

Source: Hoinari prin Romania
Photo: Pozaru

Poarta manastirii


Manastirea Brancoveanu

Aleea principala

Clopotnita veche

Staretia manastirii

Chiliile

Biserica manastirii

Biserica manastirii

Spre chilii

Altarul din padure

Transfagarasanul - The Transfagarasan Road

Transfăgărăşanul sau DN7C este unul din cele mai spectaculoase drumuri din România si leagă regiunea istorică a Transilvaniei de Muntenia. Drumul a fost construit să treacă peste Munţii Făgăraş, cel mai înalt lanţ muntos din munţii României, care face parte din Carpaţii Meridionali.
Soseaua porneşte de lângă Piteşti, din comuna Bascov, ducând la Curtea de Argeş. Dincolo de Curtea de Argeş, la Arefu, începe porţiunea inaugurată la 20 septembrie 1974, care trece merge până la Cârţişoara, Sibiu, şi care urcă până la altitudinea de 2.030 m; drumul în trepte foloseşte serpentine pentru a urca fiind o provocare pentru orice autovehicul; din cauza serpentinelor şi drumului în rampă viteza de rulare este de 40 km/h. Drumul este închis de la sfârşitul lunii octombrie până în luna iunie din cauza zăpezii care-l acoperă.
Soseaua are mai multe tunele şi viaducte decât oricare alt drum din România; în apropiere de cel mai înalt punct al ascensiunii, la Bâlea Lac drumul trece prin cel mai lung tunel din România (aproape 1.000 m).
(sursa: Wikipedia)
(fotografii: Pozaru)


Transfagarasanul or DN7C is one of the most spectacular roads in Romania and link the historic region of Transylvania from Wallachia. The road was built to cross over the Fagaras Mountains, highest mountain range in the mountains of Romania, which is part of the Southern Carpathians.
Highway starts near Pitesti, in the commune Bascov leading to Curtea de Arges. Beyond the Court of Arges, in Arefu begins portion opened in September 20, 1974, passing up to and Cârţişoara, Sibiu, and that goes up to 2030 m altitude, in steps using winding road to climb is a challenge for any vehicle. The road is closed from late October to June due to snow that covers it.
Road has several tunnels and viaducts than any other road in Romania, near the highest point of ascension at Balea Lac through the longest road tunnel in Romania (about 1000 m).
(source: Wikipedia)
(photo: Pozaru)



Pregatindu-ne de urcus


Dor de munte

Spre varf

Cascada Capra

Cabana Capra

Drumul spre Balea Lac

De la Balea Lac privind spre Nord

Cabana Balea si lacul cu acelasi nume

Valea Balei

Privind spre podisul Transilvaniei

Cascada Balea

Privind inapoi cu ... smerenie

Pe tarm...

Rasarit

Luna se-necase in marea-ntunecata,
Valurile line ne udau sufletele descaltate de griji,
Iar noi ancorati in nisipul inca rece
Avand in spate cochilii de melci,
Priveam valurile mangaind tarmul,
Ascultam glasul marii,
Asteptand un nou rasarit ca pe o noua viata.


V.08.08

(text si foto: Pozaru)