Graffitti 3

Foto: Pozaru'

Castelul Cantacuzino de la Busteni

Castelul Cantacuzino este situat în staţiunea Buşteni, într-o zonă pitorească la poalele Muntelui Zamora, în cartierul cu acelaşi nume. Este ultimul edificiu construit de dinastia Cantacuzinilor.
În 1901, Gheorghe Grigore Cantacuzino, poreclit Nababul (datorită averii sale impresionante), a pus prima piatră de temelie a acestui castel, realizat după planurile arhitectului-inginer Grigore Cerchez. Constructia va fi finalizată în 1911, însă, Nababul nu se va bucura de luxoasa reşedinţă, murind în 1913. Acesta a fost înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti în capela familiei Cantacuzino.

Castelul Cantacuzino a fost construit pe un domeniu mai vechi al familiei Cantacuzinilor, pe locul unei foste cabane pe care o foloseau pe post de locuinţă de tranzit, în timpul călătoriilor lor între Ţara Românească şi Transilvania. Cel mai probabil, Nababul a fost fermecat de priveliştea minunată care se desfăşoară în faţa ochilor, poziţia reşedinţei oferind panorama staţiunii Buşteni.

La baza castelului a fost amenajat un părculeţ deosebit de pitoresc, în cadrul căruia se remarcă trei fântâni arteziene şi o grotă antropică care parcă te duce într-o altă lume. De aici, o alee ne călăuzeşte către terasa castelului, unde ne putem opri un moment pentru a admira frumoasa panoramă a staţiunii Buşteni şi Crucea Caraimanului, fiind probabil locul de unde aceasta se vede cel mai bine, părând incredibil de mare.
Castelul Cantacuzino a fost construit sub forma literei U, cele trei laturi ale edificiului deservind unor scopuri precise. Astfel, latura de nord era rezervată personalului castelului, existând şi un pavilion de servicii, latura de est avea rolul de grajd, garaj şi pavilion administrativ, iar latura de vest era rezervată familiei Cantacuzino.

Arhitectura exterioară a castelului se încadrează în stilul neo-românesc, bogat ornamentat, iar coloanele care împodobesc faţadele amintesc de stilul brâncovenesc, fiind asemănătoare cu cele de la Palatul Brâncovenesc de la Mogoşoaia.

Intrarea în castel se face prin vestibul, unde se află trei jilţuri domneşti din piatră, masive, decorate cu crucea celtică. Trecând de acest vestibul, urcăm o scară monumentală din marmura şi ajungem în Sala Principală, care face legătura cu alte patru camere. De remarcat aici mozaicul veneţian cu un colorit deosebit şi şemineul impresionant de culoarea albului calcaros. Interiorul castelului s-a menţinut foarte bine, la parter totul fiind original: uşile masive din lemn, tavanul de tip casetat cu grinzi decorate şi ornate diferit în fiecare încăpere, frizele din partea superioară a pereţilor, feroneria şi vitraliile pictate cu mare măiestrie care înlocuiesc geamuri clasice.

Iniţial, pereţii camerelor au fost pictaţi de pictori de la Veneţia, dar în perioada comunistă, au fost acoperiţi cu o vopsea de culoare verde. În prezent, o echipă de specialişti au decapat zone mici din stratul de vopsea scoţând la iveala vechea pictură murală. În anii ce vor urma, vopseaua va fi dată jos, redându-se camerelor strălucirea de altă dată.

În dreapta Sălii principale se află Salonul Mare, unde suntem întâmpinaţi de o colecţie de heraldică, unică în Romania, în care sunt reprezentate blazoanele tuturor famililor cu care se înrudea familia Cantacuzino. Pe un perete al încăperii au fost expuse portretele a 12 membrii ai familiei Cantacuzino, pictaţi în mărime naturală pe piele de Cordoba.
De remarcat vitraliile din această încăpere, care au pictate chipuri ale familiei Cantacuzino, sub fiecare, fiind trecută în latină sintagma: „Ceea ce nu răneşte, învaţă.”
Tot aici, se afla şi singurul candelabru original al castelului, cu dimensiuni impresionabile, fiind lucrat cu mare măiestrie.
 Din păcate, la etaj au dispărut uşile şi tocurile originale, fiind înlocuite cu unele banale. Nici feroneria nu mai este cea originală, fiind autentice doar frizele şi vitraliile, precum şi tavanul casetat, pictat, deosebit de proaspăt şi viu.

Toate aceste camere ale castelului sunt complet goale, toată mobila originală fiind pierdută. Însă pentru a ne putea imagina cum arăta castelul în perioada sa de glorie prin fotografiile expuse în Holul Mare în care se observă Salonul Ardelenesc, Salonul Mare şi poze de la inaugurarea castelului, în care apar Regina Maria şi Principesa Ileana.

În curtea castelului a fost construită între 1933-1936 o mică biserică maramureşeană, pe locul uneia de la 1700. Are hramul Sfântului Gheorghe şi a fost sfinţită de către primul partriarh al României, Miron Cristea. În 1948, biserica a fost închisă, deoarece domeniul a fost naţionalizat, castelul fiind transformat în sanatoriu pentru bolnavii de plămâni sau nevrotici. În 1994, biserica a fost redeschisă, fiind resfinţită şi dotată cu obiectele necesare unui edificiu bisericesc.

Text: Wikipedia
Photo: Pozaru'

Brasov - orasul incarcat de istorie

 Brașov este reședința și cel mai mare municipiu al judetului Brașov, Romania. Potrivit recensământului din 2002, are o populație de 284.596 locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară (totuși în scădere în ultimele două decenii din cauza exodului sașilor și a reducerii activității industriale). Conform ultimelor estimări oficiale ale Institutului Național de Statistică, populația municipiului Brașov era, în anul 2009, de 278.003 locuitori. Stațiunea de iarnă Poiana Brașov se află la 12 km distanță de centrul municipiului, dispunând de o infrastructură dezvoltată pentru practicarea sporturilor de iarnă. Patron al orașului este considerată a fi Fecioara Maria. Statuia acesteia se află pe unul dintre contraforturile Bisericii Negre, îndreptat spre Casa Sfatului, având stema Brașovului sculptată dedesubt în relief.
Brașovul este cunoscut și datorită Festivalului Internațional „Cerbul de Aur”, ce se ține aproape în fiecare an în centrul orașului.

Municipiul Brașov a reprezentat, de secole, unul dintre cele mai importante, puternice și înfloritoare orașe din zonă. Datorită poziției geografice privilegiate și a infrastructurii sale de astăzi, el permite dezvoltarea multor activități economice, culturale și sportive.
Mărturiile dezgropate indică prezența unor mari culturi neolitice (celebra cultură Noua, Tei, Schnekenberg) pe teritoriul de azi al Brașovului, apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului. Nu departe de Brașov s-au găsit bare de aur, cu ștampila oficiului din Sirmium și monograma lui Crist, emise în a doua jumatate a sec-IV. 
Mai târziu, descoperirile arheologice au atestat existența unor temple dacice în zona Pietrele lui Solomon, a unor depozite de alimente în Piața Sfatului, a unor așezări și cetati pe Dealul Melcilor și în cartierul Valea Cetatii. Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de către autoritățile comuniste, în cadrul programului de sistematizare.

Până spre secolul al XIII-lea al erei noastre, niciun document nu pomenește de Brașov. Totuși, se remarcă o continuă locuire, mai ales în zona Șchei sau Bartolomeu. Actualul municipiu s-a format prin unirea mai multor nuclee: Bartholoma, Martinsberg, Cetatea (Corona), Schei, Blumana, Noua, Darste, Stupini. Tot aici exista, cu mult înainte de înființarea cetății Brașovului medieval, o veche așezare românească cu numele "Cutun" sau "Cotun" de formă circulară, limitată de actualele străzi: Pe Coastă, I. Barac, Valea Morilor și Coastei, ai căror locuitori din vechime erau apărătorii cetății de pe Tâmpa. Această așezare a continuat să existe și după înființarea cetății Brașov, dar după înălțarea zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei.  Mult mai aproape de adevăr pare sa fie totuși explicația cu privire la „vechea așezare românească” conform căreia aceasta era locuita de slavii bulgari (denumirea ei veche fiind Bolgarszeg). denumirea de "Cutun" este străină de limba romana, de fapte este de origine cumana. Deocamdată nu se cunoaște cu siguranță etnia celor care apărau cetatea Brassovia.
Municipiul Brașov, reședința județului, se află în centrul țării, în Depresiunea Brasovului, situat la o altitudine medie de 625 m, în curbura internă a Carpaților, delimitat în partea de S și SE de masivele Postăvaru care pătrunde printr-un pinten (Tampa) în oraș și Piatra Mare, la 161 km de Bucuresti. Este accesibil cu auto sau cu trenul. În apropierea sa se găsesc localitățile Predeal, Busteni, Sinaia, Fagaras și Sighisoara. Municipiul are o suprafață de 267,32 km². Treptat, în procesul de dezvoltare, Brașovul a înglobat în structura sa satele Noua, Dârste, Honterus (astăzi cartierul Astra) și Stupini. De asemenea, pe lângă Tampa, municipiul a mai înconjurat și Dealul Șprenghi, Dealul Morii, Dealul Melcilor, Dealul Warthe, Straja (Dealul Cetății) și Dealul Pe Romuri, Stejărișul și chiar înglobează în structura sa vârful Postavaru. Prin înglobarea în structura sa a vârfului Postăvaru, Brașovul este orașul aflat la cea mai mare altitudine din România.
Prin municipiul Brașov trec râurile Scheiu (numit și râul Graft), Valea Tei, Valea Racadau, Valea Plopilor cu Valea Scurta, Valea Florilor, Gorganu, Raul Timis și Canalul Timis.

  Arhitectura brașoveană, este specifică, fiecare casă avându-și pitorescul ei. Ridicarea construcțiilor s-a făcut, de-a lungul timpului, conform unor principii urbanistice bine stabilite, impuse de condițiile geografice ale Brașovului. Astfel, casele din Cetate se sprijină una pe alta, pe când cele din cartierele exterioare sunt mai răsfirate.
Cu greu se mai pot întâlni astăzi clădiri vechi, datând de secole. Acestea au de regulă un singur etaj, pereții exteriori sunt lipsiți de ornamente, iar ferestrele sunt mici, comparativ cu standardele actuale. Exceptând Biserica Sf. Bartolomeu (secolul XIII), Biserica Neagra (secolul XIV cu excepția boltei și a acoperișului) și fortificatiile (secolul XV), se pot aminti Casa Jekelius, Biblioteca Honterus și Grânarul orașului, toate datând din secolul XVI.
 Stilurile arhitecturale variază, de la preromantic (Cetatea Brasovia), romanic (Biserica Sf. Bartolomeu), gotic (Biserica Neagră), clasic (Poarta Ecaterinei), renascentist (astăzi mai puțin observat, datorită renovărilor, caracteristic porților cu boltă rotundă, interiorul Casei Sfatului), la baroc (casele secolul XVII, în special fațada Casei Sfatului și stucaturile locuințelor din Schei; Biserica romano-catolica Sf. Petru), rococo vienez, neo-renastere, neo-baroc (secolul XIX; toate palatele din Brașov sunt construite în acest stil), Art Nouveau, brancovenesc (Biblioteca Județeană, casele din Șchei care au aparținut familiilor domnitoare din Țara Românească) și modern (construcțiile de după 1980).
În acest oraș a fost confecționată și instalată o copie a "statuii Lupoaicei", simbolul latinității poporului român.
În ultima vreme, s-a dezvoltat o zonă de afaceri a municipiului, ce cuprinde clădiri inspirate de noua arhitectură a secolului al XIII-lea. Majoritatea adăpostesc birouri, centre comerciale sau sedii ale unor instituții publice. Cea mai mare parte din aceste clădiri respectă stilul cromatic predominant: nuanța de gri specifică blocurilor de locuințe. Se estimează că zona de afaceri va cunoaște o mare extindere în următorii ani.

 Brassovia or Corona; 1950–1960: Orașul Stalin) is a city in Romania and the capital of Brasov County.
According to the last Romanian census, from 2002, there were 284,596 people living within the city of Brașov, making it the 8th most populated city in Romania.
Brașov is located in the central part of the country, about 166 km north of Bucharest. It is surrounded by the Southern Carpathians and is part of the Transylvania region.
The city is notable for being the birthplace of the national anthem of Romania and for hosting the Golden Stag International Music Festival.

 The oldest traces of human activity and settlements in Brașov date back to the Neolithic age (about 9500 BCE). Archaeologists working from the last half of the 19th century discovered continuous traces of human settlements in areas situated in Brașov: Valea Cetăţii, Pietrele lui Solomon, Șprenghi, Tâmpa, Dealul Melcilor, and Noua. The first three locations shows traces of Dacian citadels; Șprenghi Hill housed a Roman-style construction. The last two locations had their names applied to Bronze age cultures— Schneckenberg ‘Hill of the Snails’ (Early Bronze Age) and Noua 'The New’ (Late Bronze Age).

German colonists known as the Transylvanian Saxons played a decisive role in Brașov's development. These Germans were invited by King Geza II of Hungary to develop towns, build mines, and cultivate the land of Transylvanya at different stages between 1141 and 1162. The settlers came primarily from the Rhineland, Flanders, and the Moselle region, with others from Thuringia, Bavaria, Wallonia, and even France. In 1211, by order of King Andrew II of Hungary, the Teuthonic Knights fortified the Burzenland to defend the border of the Kingdom of Hungary. On the site of the village of Brașov, the Teutonic Knights built Kronstadt – the city of the crown. Although the crusaders were evicted by 1225, the colonists they brought in remained, along with local population, as did three distinct settlements they founded on the site of Brașov: Corona, Martinsberg, Bartholomä.

Germans living in Brașov were mainly involved in trade and crafts. The location of the city at the intersection of trade routes linking the Ottoman Empire and Western Europe, together with certain tax exemptions, allowed Saxon merchants to obtain considerable wealth and exert a strong political influence. They contributed a great deal to the architectural flavor of the city. Fortifications around the city were erected and continually expanded, with several towers maintained by different craftsmen's guilds, according to medieval custom. Part of the fortification ensemble was recently restored using UNESCO funds, and other projects are ongoing. At least two entrances to the city, Poarta Ecaterinei (or Katharinentor) and Poarta Șchei (or Waisenhausgässertor), are still in existence. The city center is marked by the mayor's former office building (Casa Sfatului) and the surrounding square (piaţa), which includes one of the oldest buildings in Brașov, the Hirscher Haus. Nearby is the "Black Church" (Biserica Neagra), which some claim to be the largest Gothic Style church in Southeastern Europe.

Once Brașov became a German colony, Romanians were denied several privileges by the new German settlers. They were no longer recognized as citizens of the city, and as such they were no longer able to continue to practice their crafts and operate their businesses. Additionally, their primary religion (Orthodox) was not officially recognized throughout Transylvania, especially during and after the 15th century. The cultural and religious importance of the Romanian church and school in Șchei is underlined by the generous donations received from more than thirty hospodars of Moldavia and Wallachia, as well as that from Elisabeth of Russia. In the 17th and 19th centuries, the Romanians in Șchei campaigned for national, political, and cultural rights, and were supported in their efforts by Romanians from all other provinces, as well as by the local Greek merchant community. In 1838 they established the first Romanian language newspaper Gazeta Transilvaniei and the first Romanian institutions of higher education (Școlile Centrale Greco-Ortodoxe - "The Greek-Orthodox Central Schools", today named after Andrei Saguna). The Holy Roman Emperor and sovereign of Transylvania Joseph II awarded Romanians citizenship rights for a brief period during the latter decades of the 18th century. n 1918, when Transylvania joined Romania by the "Proclamation of Union" of Alba Iulia (adopted by the Deputies of the Romanians from Transylvania) Deputies of the Saxons from Transylavania supported it, with their vote to be part of Romania, and declared their allegiance to the new Romanian state. The inter-war period was a time of flourishing economic and cultural life in general, which included the Saxons in Brașov as well. However, at the end of World War II many ethnic Germans were forcibly deported to the Soviet Union, and many more emigrated to West Germany after Romania became a communist country. During the communist period, industrial development was vastly accelerated. Under Nicolae Ceausescu's rule, the city was the site of the 1987 Brasov strike. This was repressed by the authorities and resulted in numerous workers being imprisoned.

• Biserica Neagra ("The Black Church"), a celebrated Gothic site - the building dates from 1477, when it replaced an older church (demolished around 1385). Its acquired the name after being blackened by smoke from the 1689 great fire.

• Casa Sfatului ("The mayor's former office building"). The administration for Brașov was here for more than 500 years.
• Biserica Sf. Nicolae (St. Nicholas Church), dating back to the 14th century.
• The First Romanian School, a museum with the first Romanian printing press among many other firsts.
• The Rope Street, the narrowest street in Romania.
• Schei, the historically Bulgarian but then Romanian neighborhood outside of the old walled city.
• Catherine's gate, the only original city gate to have survived from medieval times.
• Schei Gate, next to Catherine's Gate, built in 1827.
• The Orthodox church of the Dormition of the Theotokos, built in 1896.
• Muzeul Prima Carte Romaneasca, a museum exhibiting the first book printed in the Romanian language.
• Tampa, a small mountain in the middle of the city (900m above sea level), a sightseeing spot near the old city center.
• The "Brașov Citadel Fortress" - Cetăţuia Brașovului
• The nearby Bran Castle, attracting many fans of Dracula and often (but incorrectly) said to have been the home of Vlad the Impaler.
• Poiana Brașov, mainly a ski resort but also a sightseeing spot.
• Râşnov Fortress, above the nearby town of Rasnov, is a restored peasant fortress
• Prejmer Fortress, in the nearby town of Prejmer.

Text: Wikipedia
Photo: Pozaru'

Cetatea țărănească de la Câlnic

Reședința inițială cuprindea prima incintă, un edificiu patrulater de sub capela actuală (probabil un donjon inițial din care s-au ridicat numai fundațiile, fiind repede abandonat). Adrian Andrei Rusu presupune că acesta ar fi fost însă numai un altar rectangular al capelei. Donjonul actual a fost ridicat în jurul anului 1272 și are o formă dreptunghiulară. A fost numit și Turnul Siegfried, iar grosimea zidurilor lui ajunge la un metru. La început avea numai 14 m înălțime, dar a fost ridicat ulterior la 20 m. La parter se afla o pivniță boltită în semicilindru. Aceeași boltă semicilindrică o întâlnim și la primul etaj, iar celelalte niveluri nu mai au boltă, ci tavan. Tot la primul etaj, pe peretele de vest, exista și un șemineu, iar în săpătură au fost descoperite și fragmente de cahle. 
   Odată cu lucrările de restaurare conduse între 1962-1964 a fost descoperit ancadramentul bipartit al unei ferestre, cu câte trei lobi în fiecare dintre cele două părți, care indică o fază gotică timpurie, poate din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Incinta inițială includea spre nord-vest un turn de poartă rectangular, prevăzut cu hersă (ale cărei urme sunt încă vizibile) și completat probabil de un pod mobil. Contemporane cu prima incintă erau probabil și un șanț adânc de 3 m și lat de 10 m, și un turn patrulater de pe latura de sud. Într-o altă etapă, care aparține tot reședinței nobiliare, a fost ridicată capela, datată cu monede din vremea regilor Bela al IV-lea și Ștefan al V-lea. Lucrările de restaurare și decapare au scos la iveală existența într-o primă etapă a trei ferestre dreptunghiulare ușor arcuite în partea superioară pe peretele de vest și una pe peretele sudic. Cele două ferestre gotice, vizibile și astăzi, au fost construite ulterior și datează de la mijlocul secolului al XIV-lea. Pe arcul triumfal se păstrează urmele a două picturi murale succesive, cea mai recentă reprezentând un bust al lui Christos.

   În secolul al XIV-lea au început o serie de procese de partaj ale posesiunilor greavilor, odată cu decăderea rolului lor politic. În 1388 moare greavul Ioan, ultimul moștenitor pe linie bărbătească, și cetatea intră în posesiunea familiei greavilor de Vingard, moștenitorii pe parte feminină. În 1430 cetatea este vândută de către Johann Geréb de Vingrad comunității săsești, care o cumpără. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea fortificația a fost adaptată noilor cerințe, o dată cu răspândirea armelor de foc: este ridicată a doua incintă, în escarpa vechiului șanț, iar donjonul este înălțat cu încă un etaj. Tot atunci se ridică barbacana și turnul-bastion în formă de potcoavă, și se înalță prima curtina primară. În același timp, o dată cu demontarea parțială a drumului de strajă, au fost adosate cămări de provizii pe zidul primei incinte. În jurul donjonului exista o incintă ovală cu un turn spre sud și cu un turn poartă la nord, iar în jurul curtinei a fost săpat un șanț de apă. Probabil că mâna de lucru era locală, de vreme ce în anul 1291, pe când se făceau lucrări de restaurare la catedrala din Alba Iulia, trei dulgheri sași din împrejurimi au construit căpriorii noului acoperiș. Fortificația de la Câlnic este astăzi pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

   Intre anii 1961-1964 au fost conduse lucrări de restaurare de către Direcția Monumentelor Istorice, sub coordonarea arhit. Ștefan Balș, în paralel cu săpăturile arheologice desfășurate de Radu Heitel. Din 2003 au fost conduse lucrări de amenajare pentru spațiile expoziționale și pentru cazare, cetatea fiind transformată într-un centru cultural știintific internațional. Singura săpătură arheologică este cea a lui Radu Heitel (1963-1964) și rezultatele cercetărilor sunt majoritatea inedite. În 1996, în timpul lucrărilor edilitare, au mai fost descoperite unele materiale, dar fără context clar. Între aceastea se numără încă un fragment de cahlă și materiale folosite la turnarea unui clopot din sec. XVII-XVIII, descoperite în gangul barbacanei.

The castle, first mentioned in 1269, is very well preserved. Built as a noble's residence, it was bought in 1430 by local peasants and fortified. It consists of a large court surrounded by walls and some buildings adjacent to the walls. In the middle of the court there is a large Donjon as well as a chapel. The castle differs from most other constructions of this type in that it is not situated on a hilltop but rather in a depression, much lower than the surrounding hills. This position, clearly inconvenient in case of a siege , can be explained by the castle's first function as a residence, not meant as a defensive construction.

Photo: Pozaru'
Text: Wikipedia

1 DECEMBRIE - ZIUA NATIONALA A ROMANIEI

Este Ziua Nationala a Romaniei. O zi care dupa umila mea parere ar trebui sa fie si pentru a te intreba ce ai realizat tu, ca roman. Chiar asa...ce ai realizat tu ca roman? Eu cred ca ar trebui sa ne aducem aminte ceea ce a spus acum mai bine de o jumatate de secol John F. Kennedy: Nu întrebaţi ce poate să facă ţara pentru voi, întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru ţară. 

 Poate pare desuet...poate sunt visator dar nu sunt singurul care gandesc asa. In incheiere doresc sa va arat ce si cum simte un roman adevarat care munceste departe de casa, Diana - o buna prietena a mea:

 "De ziua voastra romani dragi ce va trageti din geti si daci, va urez sa va scuturati de praful uitarii si al ignorantei in care v-ati impotmolit, sa va ridicati cu forte noi extrase din seva nemuririi neamului nostru! Este de ajuns! Pragul de jos poate ca a fost atins, urmeaza avintul! INALTATI-VA! UNITI-VA! IUBITI-VA SEMENII! Cei ce au un tel comun, isi unesc fortele si se reinventeaza, au un spirit calauzitor ce ii ghideaza oriunde si oricand. Amintiti-va de pasarea Phoenix. Amintiti-va... Memoria Universala atat de trecuta si totusi atat de prezenta in fiecare celula cosmica a fiintei noastre. Amintiti-va ca sunteti romani! Mandriti-va ca sunteti romani! Oriunde v-ati afla nu uitati niciodata asta! E ZIUA TA, LA MULTI ANI POPOR ROMAN!"

 Photo: Pozaru'