Brasov - orasul incarcat de istorie

 Brașov este reședința și cel mai mare municipiu al judetului Brașov, Romania. Potrivit recensământului din 2002, are o populație de 284.596 locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară (totuși în scădere în ultimele două decenii din cauza exodului sașilor și a reducerii activității industriale). Conform ultimelor estimări oficiale ale Institutului Național de Statistică, populația municipiului Brașov era, în anul 2009, de 278.003 locuitori. Stațiunea de iarnă Poiana Brașov se află la 12 km distanță de centrul municipiului, dispunând de o infrastructură dezvoltată pentru practicarea sporturilor de iarnă. Patron al orașului este considerată a fi Fecioara Maria. Statuia acesteia se află pe unul dintre contraforturile Bisericii Negre, îndreptat spre Casa Sfatului, având stema Brașovului sculptată dedesubt în relief.
Brașovul este cunoscut și datorită Festivalului Internațional „Cerbul de Aur”, ce se ține aproape în fiecare an în centrul orașului.

Municipiul Brașov a reprezentat, de secole, unul dintre cele mai importante, puternice și înfloritoare orașe din zonă. Datorită poziției geografice privilegiate și a infrastructurii sale de astăzi, el permite dezvoltarea multor activități economice, culturale și sportive.
Mărturiile dezgropate indică prezența unor mari culturi neolitice (celebra cultură Noua, Tei, Schnekenberg) pe teritoriul de azi al Brașovului, apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului. Nu departe de Brașov s-au găsit bare de aur, cu ștampila oficiului din Sirmium și monograma lui Crist, emise în a doua jumatate a sec-IV. 
Mai târziu, descoperirile arheologice au atestat existența unor temple dacice în zona Pietrele lui Solomon, a unor depozite de alimente în Piața Sfatului, a unor așezări și cetati pe Dealul Melcilor și în cartierul Valea Cetatii. Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de către autoritățile comuniste, în cadrul programului de sistematizare.

Până spre secolul al XIII-lea al erei noastre, niciun document nu pomenește de Brașov. Totuși, se remarcă o continuă locuire, mai ales în zona Șchei sau Bartolomeu. Actualul municipiu s-a format prin unirea mai multor nuclee: Bartholoma, Martinsberg, Cetatea (Corona), Schei, Blumana, Noua, Darste, Stupini. Tot aici exista, cu mult înainte de înființarea cetății Brașovului medieval, o veche așezare românească cu numele "Cutun" sau "Cotun" de formă circulară, limitată de actualele străzi: Pe Coastă, I. Barac, Valea Morilor și Coastei, ai căror locuitori din vechime erau apărătorii cetății de pe Tâmpa. Această așezare a continuat să existe și după înființarea cetății Brașov, dar după înălțarea zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei.  Mult mai aproape de adevăr pare sa fie totuși explicația cu privire la „vechea așezare românească” conform căreia aceasta era locuita de slavii bulgari (denumirea ei veche fiind Bolgarszeg). denumirea de "Cutun" este străină de limba romana, de fapte este de origine cumana. Deocamdată nu se cunoaște cu siguranță etnia celor care apărau cetatea Brassovia.
Municipiul Brașov, reședința județului, se află în centrul țării, în Depresiunea Brasovului, situat la o altitudine medie de 625 m, în curbura internă a Carpaților, delimitat în partea de S și SE de masivele Postăvaru care pătrunde printr-un pinten (Tampa) în oraș și Piatra Mare, la 161 km de Bucuresti. Este accesibil cu auto sau cu trenul. În apropierea sa se găsesc localitățile Predeal, Busteni, Sinaia, Fagaras și Sighisoara. Municipiul are o suprafață de 267,32 km². Treptat, în procesul de dezvoltare, Brașovul a înglobat în structura sa satele Noua, Dârste, Honterus (astăzi cartierul Astra) și Stupini. De asemenea, pe lângă Tampa, municipiul a mai înconjurat și Dealul Șprenghi, Dealul Morii, Dealul Melcilor, Dealul Warthe, Straja (Dealul Cetății) și Dealul Pe Romuri, Stejărișul și chiar înglobează în structura sa vârful Postavaru. Prin înglobarea în structura sa a vârfului Postăvaru, Brașovul este orașul aflat la cea mai mare altitudine din România.
Prin municipiul Brașov trec râurile Scheiu (numit și râul Graft), Valea Tei, Valea Racadau, Valea Plopilor cu Valea Scurta, Valea Florilor, Gorganu, Raul Timis și Canalul Timis.

  Arhitectura brașoveană, este specifică, fiecare casă avându-și pitorescul ei. Ridicarea construcțiilor s-a făcut, de-a lungul timpului, conform unor principii urbanistice bine stabilite, impuse de condițiile geografice ale Brașovului. Astfel, casele din Cetate se sprijină una pe alta, pe când cele din cartierele exterioare sunt mai răsfirate.
Cu greu se mai pot întâlni astăzi clădiri vechi, datând de secole. Acestea au de regulă un singur etaj, pereții exteriori sunt lipsiți de ornamente, iar ferestrele sunt mici, comparativ cu standardele actuale. Exceptând Biserica Sf. Bartolomeu (secolul XIII), Biserica Neagra (secolul XIV cu excepția boltei și a acoperișului) și fortificatiile (secolul XV), se pot aminti Casa Jekelius, Biblioteca Honterus și Grânarul orașului, toate datând din secolul XVI.
 Stilurile arhitecturale variază, de la preromantic (Cetatea Brasovia), romanic (Biserica Sf. Bartolomeu), gotic (Biserica Neagră), clasic (Poarta Ecaterinei), renascentist (astăzi mai puțin observat, datorită renovărilor, caracteristic porților cu boltă rotundă, interiorul Casei Sfatului), la baroc (casele secolul XVII, în special fațada Casei Sfatului și stucaturile locuințelor din Schei; Biserica romano-catolica Sf. Petru), rococo vienez, neo-renastere, neo-baroc (secolul XIX; toate palatele din Brașov sunt construite în acest stil), Art Nouveau, brancovenesc (Biblioteca Județeană, casele din Șchei care au aparținut familiilor domnitoare din Țara Românească) și modern (construcțiile de după 1980).
În acest oraș a fost confecționată și instalată o copie a "statuii Lupoaicei", simbolul latinității poporului român.
În ultima vreme, s-a dezvoltat o zonă de afaceri a municipiului, ce cuprinde clădiri inspirate de noua arhitectură a secolului al XIII-lea. Majoritatea adăpostesc birouri, centre comerciale sau sedii ale unor instituții publice. Cea mai mare parte din aceste clădiri respectă stilul cromatic predominant: nuanța de gri specifică blocurilor de locuințe. Se estimează că zona de afaceri va cunoaște o mare extindere în următorii ani.

 Brassovia or Corona; 1950–1960: Orașul Stalin) is a city in Romania and the capital of Brasov County.
According to the last Romanian census, from 2002, there were 284,596 people living within the city of Brașov, making it the 8th most populated city in Romania.
Brașov is located in the central part of the country, about 166 km north of Bucharest. It is surrounded by the Southern Carpathians and is part of the Transylvania region.
The city is notable for being the birthplace of the national anthem of Romania and for hosting the Golden Stag International Music Festival.

 The oldest traces of human activity and settlements in Brașov date back to the Neolithic age (about 9500 BCE). Archaeologists working from the last half of the 19th century discovered continuous traces of human settlements in areas situated in Brașov: Valea Cetăţii, Pietrele lui Solomon, Șprenghi, Tâmpa, Dealul Melcilor, and Noua. The first three locations shows traces of Dacian citadels; Șprenghi Hill housed a Roman-style construction. The last two locations had their names applied to Bronze age cultures— Schneckenberg ‘Hill of the Snails’ (Early Bronze Age) and Noua 'The New’ (Late Bronze Age).

German colonists known as the Transylvanian Saxons played a decisive role in Brașov's development. These Germans were invited by King Geza II of Hungary to develop towns, build mines, and cultivate the land of Transylvanya at different stages between 1141 and 1162. The settlers came primarily from the Rhineland, Flanders, and the Moselle region, with others from Thuringia, Bavaria, Wallonia, and even France. In 1211, by order of King Andrew II of Hungary, the Teuthonic Knights fortified the Burzenland to defend the border of the Kingdom of Hungary. On the site of the village of Brașov, the Teutonic Knights built Kronstadt – the city of the crown. Although the crusaders were evicted by 1225, the colonists they brought in remained, along with local population, as did three distinct settlements they founded on the site of Brașov: Corona, Martinsberg, Bartholomä.

Germans living in Brașov were mainly involved in trade and crafts. The location of the city at the intersection of trade routes linking the Ottoman Empire and Western Europe, together with certain tax exemptions, allowed Saxon merchants to obtain considerable wealth and exert a strong political influence. They contributed a great deal to the architectural flavor of the city. Fortifications around the city were erected and continually expanded, with several towers maintained by different craftsmen's guilds, according to medieval custom. Part of the fortification ensemble was recently restored using UNESCO funds, and other projects are ongoing. At least two entrances to the city, Poarta Ecaterinei (or Katharinentor) and Poarta Șchei (or Waisenhausgässertor), are still in existence. The city center is marked by the mayor's former office building (Casa Sfatului) and the surrounding square (piaţa), which includes one of the oldest buildings in Brașov, the Hirscher Haus. Nearby is the "Black Church" (Biserica Neagra), which some claim to be the largest Gothic Style church in Southeastern Europe.

Once Brașov became a German colony, Romanians were denied several privileges by the new German settlers. They were no longer recognized as citizens of the city, and as such they were no longer able to continue to practice their crafts and operate their businesses. Additionally, their primary religion (Orthodox) was not officially recognized throughout Transylvania, especially during and after the 15th century. The cultural and religious importance of the Romanian church and school in Șchei is underlined by the generous donations received from more than thirty hospodars of Moldavia and Wallachia, as well as that from Elisabeth of Russia. In the 17th and 19th centuries, the Romanians in Șchei campaigned for national, political, and cultural rights, and were supported in their efforts by Romanians from all other provinces, as well as by the local Greek merchant community. In 1838 they established the first Romanian language newspaper Gazeta Transilvaniei and the first Romanian institutions of higher education (Școlile Centrale Greco-Ortodoxe - "The Greek-Orthodox Central Schools", today named after Andrei Saguna). The Holy Roman Emperor and sovereign of Transylvania Joseph II awarded Romanians citizenship rights for a brief period during the latter decades of the 18th century. n 1918, when Transylvania joined Romania by the "Proclamation of Union" of Alba Iulia (adopted by the Deputies of the Romanians from Transylvania) Deputies of the Saxons from Transylavania supported it, with their vote to be part of Romania, and declared their allegiance to the new Romanian state. The inter-war period was a time of flourishing economic and cultural life in general, which included the Saxons in Brașov as well. However, at the end of World War II many ethnic Germans were forcibly deported to the Soviet Union, and many more emigrated to West Germany after Romania became a communist country. During the communist period, industrial development was vastly accelerated. Under Nicolae Ceausescu's rule, the city was the site of the 1987 Brasov strike. This was repressed by the authorities and resulted in numerous workers being imprisoned.

• Biserica Neagra ("The Black Church"), a celebrated Gothic site - the building dates from 1477, when it replaced an older church (demolished around 1385). Its acquired the name after being blackened by smoke from the 1689 great fire.

• Casa Sfatului ("The mayor's former office building"). The administration for Brașov was here for more than 500 years.
• Biserica Sf. Nicolae (St. Nicholas Church), dating back to the 14th century.
• The First Romanian School, a museum with the first Romanian printing press among many other firsts.
• The Rope Street, the narrowest street in Romania.
• Schei, the historically Bulgarian but then Romanian neighborhood outside of the old walled city.
• Catherine's gate, the only original city gate to have survived from medieval times.
• Schei Gate, next to Catherine's Gate, built in 1827.
• The Orthodox church of the Dormition of the Theotokos, built in 1896.
• Muzeul Prima Carte Romaneasca, a museum exhibiting the first book printed in the Romanian language.
• Tampa, a small mountain in the middle of the city (900m above sea level), a sightseeing spot near the old city center.
• The "Brașov Citadel Fortress" - Cetăţuia Brașovului
• The nearby Bran Castle, attracting many fans of Dracula and often (but incorrectly) said to have been the home of Vlad the Impaler.
• Poiana Brașov, mainly a ski resort but also a sightseeing spot.
• Râşnov Fortress, above the nearby town of Rasnov, is a restored peasant fortress
• Prejmer Fortress, in the nearby town of Prejmer.

Text: Wikipedia
Photo: Pozaru'

Cetatea țărănească de la Câlnic

Reședința inițială cuprindea prima incintă, un edificiu patrulater de sub capela actuală (probabil un donjon inițial din care s-au ridicat numai fundațiile, fiind repede abandonat). Adrian Andrei Rusu presupune că acesta ar fi fost însă numai un altar rectangular al capelei. Donjonul actual a fost ridicat în jurul anului 1272 și are o formă dreptunghiulară. A fost numit și Turnul Siegfried, iar grosimea zidurilor lui ajunge la un metru. La început avea numai 14 m înălțime, dar a fost ridicat ulterior la 20 m. La parter se afla o pivniță boltită în semicilindru. Aceeași boltă semicilindrică o întâlnim și la primul etaj, iar celelalte niveluri nu mai au boltă, ci tavan. Tot la primul etaj, pe peretele de vest, exista și un șemineu, iar în săpătură au fost descoperite și fragmente de cahle. 
   Odată cu lucrările de restaurare conduse între 1962-1964 a fost descoperit ancadramentul bipartit al unei ferestre, cu câte trei lobi în fiecare dintre cele două părți, care indică o fază gotică timpurie, poate din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Incinta inițială includea spre nord-vest un turn de poartă rectangular, prevăzut cu hersă (ale cărei urme sunt încă vizibile) și completat probabil de un pod mobil. Contemporane cu prima incintă erau probabil și un șanț adânc de 3 m și lat de 10 m, și un turn patrulater de pe latura de sud. Într-o altă etapă, care aparține tot reședinței nobiliare, a fost ridicată capela, datată cu monede din vremea regilor Bela al IV-lea și Ștefan al V-lea. Lucrările de restaurare și decapare au scos la iveală existența într-o primă etapă a trei ferestre dreptunghiulare ușor arcuite în partea superioară pe peretele de vest și una pe peretele sudic. Cele două ferestre gotice, vizibile și astăzi, au fost construite ulterior și datează de la mijlocul secolului al XIV-lea. Pe arcul triumfal se păstrează urmele a două picturi murale succesive, cea mai recentă reprezentând un bust al lui Christos.

   În secolul al XIV-lea au început o serie de procese de partaj ale posesiunilor greavilor, odată cu decăderea rolului lor politic. În 1388 moare greavul Ioan, ultimul moștenitor pe linie bărbătească, și cetatea intră în posesiunea familiei greavilor de Vingard, moștenitorii pe parte feminină. În 1430 cetatea este vândută de către Johann Geréb de Vingrad comunității săsești, care o cumpără. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea fortificația a fost adaptată noilor cerințe, o dată cu răspândirea armelor de foc: este ridicată a doua incintă, în escarpa vechiului șanț, iar donjonul este înălțat cu încă un etaj. Tot atunci se ridică barbacana și turnul-bastion în formă de potcoavă, și se înalță prima curtina primară. În același timp, o dată cu demontarea parțială a drumului de strajă, au fost adosate cămări de provizii pe zidul primei incinte. În jurul donjonului exista o incintă ovală cu un turn spre sud și cu un turn poartă la nord, iar în jurul curtinei a fost săpat un șanț de apă. Probabil că mâna de lucru era locală, de vreme ce în anul 1291, pe când se făceau lucrări de restaurare la catedrala din Alba Iulia, trei dulgheri sași din împrejurimi au construit căpriorii noului acoperiș. Fortificația de la Câlnic este astăzi pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

   Intre anii 1961-1964 au fost conduse lucrări de restaurare de către Direcția Monumentelor Istorice, sub coordonarea arhit. Ștefan Balș, în paralel cu săpăturile arheologice desfășurate de Radu Heitel. Din 2003 au fost conduse lucrări de amenajare pentru spațiile expoziționale și pentru cazare, cetatea fiind transformată într-un centru cultural știintific internațional. Singura săpătură arheologică este cea a lui Radu Heitel (1963-1964) și rezultatele cercetărilor sunt majoritatea inedite. În 1996, în timpul lucrărilor edilitare, au mai fost descoperite unele materiale, dar fără context clar. Între aceastea se numără încă un fragment de cahlă și materiale folosite la turnarea unui clopot din sec. XVII-XVIII, descoperite în gangul barbacanei.

The castle, first mentioned in 1269, is very well preserved. Built as a noble's residence, it was bought in 1430 by local peasants and fortified. It consists of a large court surrounded by walls and some buildings adjacent to the walls. In the middle of the court there is a large Donjon as well as a chapel. The castle differs from most other constructions of this type in that it is not situated on a hilltop but rather in a depression, much lower than the surrounding hills. This position, clearly inconvenient in case of a siege , can be explained by the castle's first function as a residence, not meant as a defensive construction.

Photo: Pozaru'
Text: Wikipedia

1 DECEMBRIE - ZIUA NATIONALA A ROMANIEI

Este Ziua Nationala a Romaniei. O zi care dupa umila mea parere ar trebui sa fie si pentru a te intreba ce ai realizat tu, ca roman. Chiar asa...ce ai realizat tu ca roman? Eu cred ca ar trebui sa ne aducem aminte ceea ce a spus acum mai bine de o jumatate de secol John F. Kennedy: Nu întrebaţi ce poate să facă ţara pentru voi, întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru ţară. 

 Poate pare desuet...poate sunt visator dar nu sunt singurul care gandesc asa. In incheiere doresc sa va arat ce si cum simte un roman adevarat care munceste departe de casa, Diana - o buna prietena a mea:

 "De ziua voastra romani dragi ce va trageti din geti si daci, va urez sa va scuturati de praful uitarii si al ignorantei in care v-ati impotmolit, sa va ridicati cu forte noi extrase din seva nemuririi neamului nostru! Este de ajuns! Pragul de jos poate ca a fost atins, urmeaza avintul! INALTATI-VA! UNITI-VA! IUBITI-VA SEMENII! Cei ce au un tel comun, isi unesc fortele si se reinventeaza, au un spirit calauzitor ce ii ghideaza oriunde si oricand. Amintiti-va de pasarea Phoenix. Amintiti-va... Memoria Universala atat de trecuta si totusi atat de prezenta in fiecare celula cosmica a fiintei noastre. Amintiti-va ca sunteti romani! Mandriti-va ca sunteti romani! Oriunde v-ati afla nu uitati niciodata asta! E ZIUA TA, LA MULTI ANI POPOR ROMAN!"

 Photo: Pozaru'

Palatul Mogosoaia - Mogosoaia Palace

Palatul Mogoșoaia este o clădire istorică din localitatea Mogoșoaia, județul Ilvov România, aflată la circa 15 km de centrul orașului București Complexul conține clădirea propriu-zisă, curtea acestuia cu turnul de veghe, cuhnia (bucătăria), casa de oaspeți, ghețăria și cavoul familiei Bibescu, precum și biserica „Sfântul Gheorghe” aflată lângă zidurile curții. Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoș care deținea pământul pe care a fost construit.
Palatul Mogoșoaia a fost în posesia familiei Brâncoveanu timp de aproximativ 120 de ani, trecând apoi în proprietatea familiei Bibescu.
Palatul a fost construit până în 1702 de către Constantin Brâncoveanu în stil arhitectural românesc renascentist sau stil brâncovenesc, o combinație de elemente venețiene cu elemente otomane, stil utilizat anterior și la un alt palat al domnitorului, construit de acesta la Potlogi. Lucrarea a fost terminată în ziua de 20 septembrie 1702, conform pisaniei de pe latura de răsărit a palatului. Data începerii construcției nu este cunoscută, dar se știe că Brâncoveanu a început să cumpere pământ în zonă din 1681.
După 1714, când Constantin Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol împreună cu întreaga sa familie, toată averea familiei a fost confiscată de otomani iar palatul a fost transformat în han. Răscumpărat de domnitorul Stefan Cantacuzino, el a revenit apoi marelui ban Constantin Brâncoveanu, nepotul domnitorului, și a rămas în posesia familiei până la începutul secolului al XIX-lea.
Palatul a fost devastat de otomani în timpul razboiului ruso-turc, deoarece marele ban Nicolae Brâncoveanu ținuse partea rușilor în conflict. O nouă distrugere a palatului a avut loc cu ocazia revolutiei din 1821 când ultimul urmaș al Brâncovenilor, Grigore Brâncoveanu, a fugit la Brasov și clădirea a fost ocupată de panduri. După moartea lui Grigore în 1832, palatul a rămas moștenire fiicei sale adoptive, Zoe Mavrocordat și, prin căsătoria acesteia cu domnitorul Gheorghe Bibescu, a trecut în familia acestuia și a fost renovat între 1860–1880 de Nicolae Bibescu, care a construit și cavoul familiei în parcul palatului, și vila Elchingen din apropiere. Palatul a fost administrat în continuare de familia Bibescu care, însă, s-a mutat în vila cea nouă iar clădirea veche a rămas nelocuită. Aceasta până în 1911, când Maria-Nicole Darvari a vândut palatul vărului ei George-Valentin Bibescu, care l-a oferit drept cadou de nuntă soției acestuia, Martha.
Martha Bibescu s-a ocupat cu renovarea palatului începând cu anul 1912. În timpul Primului Razboi Mondial, lucrările de renovare au fost frânate de alte distrugeri suferite în urma bombardamentelor germane. În perioada ocupației germane a Bucurestiului și a sudului României, prințesa Martha Bibescu a rămas în capitală, ocupându-se de spitalul reginei Maria și locuind o vreme chiar în palat.
Revenită în țară după ce plecase la Londra, acuzată fiind de colaborarea cu trupele germane, Martha Bibescu a reluat lucrările de renovare după 1920, cheltuind mare parte din averea adunată din cărțile pe care le-a scris. Palatul a fost reinaugurat, astfel, în 1927, unele lucrări interioare continuând, însă, până în 1935.
În timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, palatul a fost loc de întâlnire al diplomaților aliati, fiind, pentru câteva luni, închiriat legației elvețiene din România. După 6 martie 1945, moșia a fost naționalizată forțat de guvernul cominist, Martha Bibescu obținând de la autorități declararea ca monument istoric a palatului, pe care încă îl mai deținea. Prințesa a plecat însă definitiv din țară în septembrie 1945, lăsând palatul fiicei sale Valentina și soțului ei, Dimitrie Ghika-Comănești.
În 1949, palatul a fost și el naționalizat, Valentina și Dimitrie Ghika-Comănești fiind arestați. Până în 1957, clădirea a fost devastată și devalizată, colecțiile de artă fiind furate și dezmembrate. Abia în 1957 palatul a devenit sediul secției feudale a Muzeului Național de Artă, fiind restaurat începând cu 1977.
În prezent, Palatul Mogoșoaia adăpostește Muzeul de Artă Brâncovenească și este un important punct de atracție turistică.
Principala clădire a complexului de la Mogoșoaia este Palatul construit de Constantin Brâncoveanu, având apartamentele familiei princiare la primul etaj, unde se ajunge direct din curte pe o scară exterioară ce dă într-un balcon amplasat pe fațadă. Parterul palatului conține camerele servitorilor, iar la subsol se află o pivniță cu un tavan format din patru domuri. Fațada dinspre lac este și ea una aparte cu o logie de inspirație venețiană, cu trei arcade.

Cuhnia (bucătăria brâncovenească) se află în curtea palatului, având patru turnuri de aerisire. Turnul porții străjuiește intrarea în curte. În el se poate urca pe o scară exterioară. Atât turnul porții, cât și cuhnia au fost restaurate de Martha Bibescu între 1922 și 1930.

Capela Gheorghe Bibescu, construită după 1880 adăpostește mormintele familiei Bibescu, inclusiv ale prinților Mihai și George Basarab-Brâncoveanu, aviatori morți în timpul celui de-al doilea război mondial.
Serele Mogoșoaia au fost construite după 1890, de arhitecți francezi și sunt încă folosite pentru cultura florilor și ca atelier de educație plastică pentru copii.
Ghețăria servea la stocarea pe timpul verii a gheții aduse din lacul Mogoșoaia, aflat în apropiere.
Biserica „Sfântul Gheorghe” se află în afara zidurilor palatului, lângă turnul porții. Ctitorită de Constantin Brâncoveanu și terminată în 1688, cu puțin timp înainte ca ctitorul ei să devină domnitor, ea adăpostește mormântul lui George-Valentin Bibescu, precum și tabloul votiv ce-i reprezintă pe Constantin Brâncoveanu și pe cei patru fii ai săi.

Mogoşoaia Palace (in Romanian: Palatul Mogoșoaia, pronounced [paˈlatul moɡoˈʃo̯aja]) is situated about10 kilometres from Bucharest, Romania. It was built between1698-1702 by Constantin Brâncoveanu in what is called the Romanian Renaissance style or Brâncovenesc style, a combination of Venetian and Ottoman elements. The palace bears the name of the widow of the Romanian boyar Mogoş, who owned the land it was built on. The Palace was to a large extent rebuilt in the 1920s by Marthe Bibesco.

The Palace had been given to Princess Marthe Bibesco by her husband, Prince George Bibesco, who later also deeded the land to her. She spent all her wealth from the many books she wrote in its reconstruction and it became the meeting place for politicians and international high society, a quiet retreat during the growing turmoil of the 1930s. Prince George died in 1941 and was buried in the small, white 1688 church on the grounds of the Palace.

The Palace is now a popular tourist destination, but although the grounds and gardens are beautiful, the interior of the palace itself is under reconstruction and presently houses a museum and art gallery. (Muzeul de Artă Brâncovenească)

During the second world war, Prince Antoine Bibesco (a cousin of George Bibesco) and his wife Elisabeth Bibesco, refused to flee the country despite their outspoken anti-fascist opinions. Elizabeth spent considerable time during these years visiting Marthe Bibesco at Mogosoaia and when Elizabeth died of pneumonia on April 7, 1945 she was buried in the Bibesco family vault on the grounds of Mogoşoaia. It may surprise visitors to see her grave here with its poignant epitaph in English - "My soul has gained the freedom of the night." Neither Elizabeth Bibesco's husband, Antoine, nor George Bibesco's wife, Marthe, could be buried beside them, as they both died during the Communist regime.

In 2008 the Romanian gothic rock band Inopia produced a video of their song "Epitaph", filmed entirely at Mogosoaia. The long medievalist composition is based on Elizabeth Bibesco's epitaph.

Photo: Pozaru'
Text: Wikipedia

Danube Delta - Flora & Fauna

Photo: Pozaru’

Danube Delta - landscapes

Photo: Pozaru'

Veselie

Photo: Pozaru’

Stars

Trecut-au anii...

Photo: Pozaru'